Cinci arbitri şi nenumăraţi mentalişti

În ciuda secretizării teoretice a delegărilor, Alexandru Tudor a fost bănuit insistent că va conduce derby-ul Steaua – Dinamo. Faptul că Haţegan, fostul „pariu” al lui Collina, reprezintă acum „pariul” CCA pentru Euro 2016 a confirmat zvonul. Comisia Centrală îşi […]

În ciuda secretizării teoretice a delegărilor, Alexandru Tudor a fost bănuit insistent că va conduce derby-ul Steaua – Dinamo. Faptul că Haţegan, fostul „pariu” al lui Collina, reprezintă acum „pariul” CCA pentru Euro 2016 a confirmat zvonul. Comisia Centrală îşi protejează întotdeauna investiţiile de acest fel. Nu-şi expune porţelanurile presiunii din meciurile importante.

Aşadar, derbyul va fi arbitrat de Tudor. Deja mentaliştii de serviciu s-au pus pe treabă. Au identificat vibraţii de diverse culori, în funcţie de tabăra de care aparţin. „Centralul” este acuzat fie că a luat un titlu Stelei, fie că a favorizat Steaua în meciul cu Astra din tur.

Sistemul cu arbitri adiţionali, testat şi în Liga 1, începînd cu acest retur, nu pare să impresioneze pe nimeni. Pot să alerge şi o sută de arbitri pe margine, „centralul” rămîne jupîn. Toţi ochii stau pe ceafa lui. Toate intenţiile se depun în cîrca lui. Dacă se discută despre subiectivitatea fotbalistului profesionist, de ce nu s-ar discuta, cu lampa-n ochi şi cu serul adevărului la îndemînă, şi despre obiectivitatea „sută la sută” a arbitrului?

Aceste indignări premeditate au un motiv simplu. Este mai reconfortant să pierzi pentru că jucătorii tăi ţin cu altă echipă, nu pentru că nu au valoare. Sau pentru că arbitrul ţine, fatalitate, cu adversarii, asta-i scuza supremă. După cum e reconfortant să cîştigi pentru că norocul ţine cu cei puternici, nu pentru că arbitrul a greşit grosolan în favoarea ta.

După derby, se vor încinge tradiţionalele polemici despre arbitraj. Toată lumea interesată va deveni brusc cunoscătoare şi în regulament, şi în citirea gîndurilor, şi în psihologia inversă. Este şi ăsta un spectacol, pînă la urmă. UEFA vine în întîmpinarea lui cu o nouă directivă. Studiază oportunitatea de a face publice discuţiile purtate de arbitri în timpul meciurilor. Nu că stenogramele din afara terenului erau de lepădat, dar e bine şi-aşa. Poate mai vor şi alţii să se aboneze la certitudini, în afară de Mircea Lucescu.

Dacă se întîmplă asta, campionatul nostru o va apuca decisiv pe panta discuţiilor despre discuţii şi a analizelor literare. Ce nu a vrut să spună autorul prin „Eram cu spatele la fază” sau „Nu trebuia să mănînc paste la cină”? Din fotbal vorbit, vom avea un fotbal vorbit vorbit. Chiar şi fără noua normă UEFA, nu ne aflăm prea departe de culmile interpretării.