Trădări de ţară
Octavian Morariu îi îndeamnă pe olimpici să vadă partea plină: federaţiile şi COSR „nu se opun drumului lor în viaţă”
Cînd a emigrat în Franţa, în 1987, după un turneu de rugby, Octavian Morariu era proaspăt absolvent, şef de promoţie […]
Octavian Morariu îi îndeamnă pe olimpici să vadă partea plină: federaţiile şi COSR „nu se opun drumului lor în viaţă”
Cînd a emigrat în Franţa, în 1987, după un turneu de rugby, Octavian Morariu era proaspăt absolvent, şef de promoţie pe ţară, al Facultăţii de Drumuri, Poduri şi Căi Ferate din Bucureşti. Mai aproape de zilele noastre, şeful COSR a descris plecarea lui din România drept „rezultatul unui raţionament”. „Tot călătorind, am văzut cum trăieşte lumea în străinătate. Şi nu neapărat că acolo au supermarketuri sau altceva. Dar ce şanse de evoluţie poţi să ai şi ce perspective poţi să ai…”, a spus el într-un interviu din revista „Life Sport”.
La 27 de ani distanţă, după ce a evoluat pînă la statutul de membru al CIO, Morariu are alte raţionamente. Edit Miklos a ales, acum trei ani, să concureze la schi pentru Ungaria, în locul României. La JO de la Soci, sportiva a ocupat locul 7 în proba de coborîre, un rezultat excelent în termenii sporturilor noastre de iarnă. Performanţa lui Edit i-a prilejuit şefului COSR următorul comentariu, preluat de Ziare.com: „În loc să ne lamentăm că aceşti sportivi pleacă, să le cerem să ramburseze cheltuielile făcute de stat pentru pregătirea lor. Pînă la urmă, este şi o chestiune de moralitate!”.
Banii statului sînt banii părinţilor
Raţionamentul acesta este şi fals, şi uzat. L-au lansat unii demnitari speriaţi că pleacă medicii cu tot cu asistente şi cu bolnavi din ţară. Ia să dea ei repede înapoi banii cheltuiţi de stat pentru educaţia lor! Învăţămîntul de stat nu este gratuit. Nici sportul amator nu este gratuit. Părinţii dau bani la stat pentru ca statul să le asigure copiilor, cum spunea Morariu, „perspective”, „şanse de evoluţie”: şcoli, terenuri de sport, profesori, antrenori.
COSR-ul însuşi primeşte bani de la stat, care primeşte bani de la părinţii lui Edit Miklos. Un raport al Curţii de Conturi care viza perioada 2010-2012 arată că forul condus de Octavian Morariu n-a făcut nici un efort pentru a reduce cheltuielile de la bugetul de stat. N-a încercat să recupereze banii cuveniţi din accizele pe alcool şi tutun, de la Loteria Naţională sau din timbrul olimpic. Doar de la Edit Miklos speră să tragă acum nişte foloase. COSR este finanţat de stat pentru a se ocupa de sportivii valoroşi. Dacă nu se ocupă cum trebuie, ar trebui să dea socoteală. Să dea banii înapoi. Corect?
O singură pereche de patine
La FOTE, anul trecut, patinatorul Emil Imre a cucerit o medalie de aur şi una de argint la short-track. Puştiul de 17 ani a mărturisit, pentru „Gandul.info”, că are o singură pereche de patine, cei de la federaţie mi-au spus că nu sînt bani. Cei de la federaţie au replicat că aşa sînt copiii, „deformează lucrurile”: „Nu este adevărat că are o singură pereche. De fapt are două perechi!”, a spus preşedintele de la patinaj, Adrian Ciobanu, cel care apare şi el în raportul Curţii de Conturi pentru nişte deconturi de la COSR, cu acte false. Octavian Morariu a spus că nu simte „nici o vină şi nici o jenă” pentru situaţia semnalată de Imre: „Nu este în competenţa noastră, nu ştiam nimic, ţine de federaţie”.
Skeleton de împrumut
La JO de la Soci, Dorin Velicu a venit echipat cu un skeleton împrumutat de la un prieten. S-a clasat pe locul 25. Întrebat ce părere are despre echipamentul suceveanului, Morariu a răspuns că sportivilor români „le place să se vaite”. „România merge la Soci bine echipată, cu o reprezentare bine pusă la punct. Nu mai sîntem în clipele acelea cînd ne era ruşine că nu avem echipament. Nu, sîntem absolut la fel ca şi ceilalţi”. Absolut la fel. Ceea ce s-a şi dovedit în proba de sanie.
Patinatorul Zoltan Kelemen s-a pregătit în Elveţia pe banii lui, a mers la competiţii pe banii lui. „Sprijinul de la federaţie a fost egal cu zero!”, a spus el pentru Mediafax. Abia după ce s-a calificat la JO, COSR a început să-i plătească indemnizaţia olimpică de 700 de RON lunar. Kelemen nu se vaită, nici vorbă, spune că face patinaj din plăcere.
O suspendare în loc de bani
Despre cum se ocupă Federaţia Română de Schi-Biatlon (FRSB) de sportivii ei a scris pe larg jurnalistul Radu Savin. În 2008, Edit Miklos a făcut împrumut la bancă, pentru a-şi plăti antrenorul străin. Federaţia a insistat să fie antrenată de un anumit tehnician şi i-a dat o maşină de serviciu, să se deplaseze la concursuri în străinătate. „Dacă nu-i convine o vom suspenda chiar dacă asta înseamnă să ne tăiem craca de sub picioare”, declara un oficial FRSB. Şi au suspendat-o. Au motivat că au cheltuit prea mulţi bani cu ea, i-au tăiat indemnizaţia de 700 de RON, în anul preolimpic 2009. I-au luat înapoi maşina de serviciu. Şi totuşi, Edit a reprezentat România la JO de la Vancouver.
„Edit cheltuie de 4-5 ori mai mult decît Eva Tofalvi şi nu este normal ţinînd cont de rezultate. Edit a primit toţi banii, mai puţin cîteva fracţii”, susţinea responsabilul FRSB. Uite că este normal, dacă ne uităm la rezultatele JO de la Soci. Este normal ca sportivii valoroşi să ne coste mai mult. Este normal ca federaţiile şi COSR-ul să le plătească indemnizaţiile prevăzute prin lege, echipamentul, tratamentele medicale, antrenorii, deplasările la competiţii în condiţii civilizate. Nu este normal ca federaţiile şi COSR să ceară suplimente de la bugetul de stat, pe baza unor rezultate plătite din buzunarul sportivilor. Pînă la urmă, este şi o chestiune de moralitate.
Edit, pe drumul ei
Octavian Morariu consideră că sportivii care aleg perspectiva în locul lipsei de perspective sînt lipsiţi de fair-play: „În loc să aprecieze că nişte oameni poate prea înţelegători nu s-au opus drumului lor în viaţă, respectîndu-le dorinţa, ei acuză şi se lamentează”. Are dreptate, cum ar fi fost dacă oamenii de la FRSB şi COSR n-ar fi fost atît de înţelegători şi s-ar fi opus, uite-aşa, din ambiţie, drumului lui Edit Miklos? Cum ar fi fost dacă ei nu i-ar fi făcut practic vînt la federaţia din ţara vecină? Că doar COSR există şi primeşte bani de la stat ca să se pună contra sportivilor. Că doar asta o cer interesele naţionale. Ăsta-i patriotismul.
În România zilelor noastre, nu prea ai unde-ţi da copilul la sport. După ce-l dai, trebuie să ai grijă să nu-i iasă în cale oamenii înţelegători. Şansele de evoluţie în sport s-au împuţinat, din 1987 încoace. Chiar dacă Morariu s-a repatriat între timp, rugby-ul nostru tot nu şi-a revenit şi nici drumuri nu avem prea multe.