Rozul „tricolor”

Mai rar oameni aşa mulţumiţi de sine precum cei de la „naţionala” României. Bravo lor! Deci relaxarea din meciul cu Bulgaria n-a fost un accident, ci o stare de spirit. Avem şi noi continuitate la ceva, dacă n-avem la rezultate.

[…]

Mai rar oameni aşa mulţumiţi de sine precum cei de la „naţionala” României. Bravo lor! Deci relaxarea din meciul cu Bulgaria n-a fost un accident, ci o stare de spirit. Avem şi noi continuitate la ceva, dacă n-avem la rezultate.

Cele trei puncte cu Albania parcă i-au sedat în grup, şi pe oficiali, şi pe jucători. Nici unul n-avea nici un reproş să-şi facă. Numai cuvinte de laudă, cînd despre echipa noastră, cînd despre echipa lor, „bună şi puternică”, cum zice Raţ. Încă puţin şi spunea că e generoasă şi ospitalieră.

Mai rar aşa antrenor satisfăcut precum Piţurcă. Voios, destins, aparent fără nici o grijă dacă nu pomenea în treacăt, drept scuză, problemele medicale ale lui Chivu şi Marica. În rest, selecţionerul îl concura la beatitudine pe Dalai Lama. Nu numai că îl concura, dar îl şi bătea, cu un mic efort de voinţă.

Olandezii îşi fac autocritica şi la 3-0. Piţurcă nu critică decît gazonul, indiferent de scor. N-a existat prima repriză. Ce s-a petrecut atunci se cheamă adormirea adversarului, nu adormirea publicului. N-au existat pase greşite şi mingi pierdute, ci relaţii din ce în ce mai bune de joc. N-a existat pasa albaneză de gol, a existat numai golul lui Dică. „Este o calitate a lui, să marcheze cînd nu te-aştepţi”, a explicat Piţurcă.
De obicei, oamenilor mulţumiţi de sine nu le trebuie nimic. Nici calificare, nici carieră, nici performanţe, nici glorie. Dacă se întîmplă să ceară ceva, nu cer niciodată de la ei înşişi. Cer de la presă, de la public, de la oaspeţi, de la îngrijitorii care tund gazonul. Sigur, poate au existat greşeli, dar care-i problema? Nu ne-a anunţat sfătos Chivu că din greşeli se învaţă? Păi, da, Chivu şi colegii au învăţat atît de mult, încît dau impresia că şi-au greşit meseria, cum observau ironic cei de la „Academia Caţavencu”.

Liniştea asta suspectă nu s-a instalat de ieri, de alaltăieri. E o linişte foarte veche, „old dry”. Sandu resimte acest sentiment românesc al fiinţei încă de pe vremea generaţiei de aur. Şi îl are şi acum întipărit temeinic pe faţă, ca o „black label” pe sticlă. Totul e să stăm liniştiţi, la locurile noastre, că lucrurile se aranjează de la sine. Să stăm ca ţăranul lui Noica, dormind pe prispă, cînd se dărîmă casa peste el.
Acum, că „naţionala” ne-a binecuvîntat cu o linişte straşnică, ce ne mai trebuie? Să ne dea Dumnezeu sănătate, învăţămînt, creştere economică. Şi fotbal, printre alte priorităţi.

„Era un moment delicat. Este bine că l-am trecut cu bine”
Victor Piţurcă