Educaţia prin lacăt pe stadion

Din seria „A existat decît un mesaj”: Ministerul Educaţiei le face o concesie copiilor, lăsîndu-i „să se mai învîrtă” pe terenul din Regie.

Stadioanele care se află în patrimoniul ministerelor o duc prost. Ultimul pe lista ruginii este stadionul din […]

Din seria „A existat decît un mesaj”: Ministerul Educaţiei le face o concesie copiilor, lăsîndu-i „să se mai învîrtă” pe terenul din Regie.

Stadioanele care se află în patrimoniul ministerelor o duc prost. Ultimul pe lista ruginii este stadionul din Regie. Sportul Studenţesc a fost desfiinţat, dar au rămas procesele. Institutul de Arhitectură, proprietarul bazei, şi Vasile Şiman, patronul Sportului, se judecă pentru restanţe de 60.000 de euro la plata chiriei.

Procesul a început în aprilie. Pînă la finalul lui, nici una dintre părţi nu face nici o mişcare. În paginile Gazetei, „Mac” Popescu, administratorul oficial al arenei, spune că încă se mai joacă fotbal în Regie. „Au rămas copii care jucau la Sportul. Le mai permitem să se învîrtă pe terenul principal”, a povestit preşedintele Institutului de Arhitectură. Şi a adăugat: „E o concesie, o dovadă de înţelegere!”.

Institutul ţine de Ministerul Educaţiei, exact acelaşi minister care a inclus printre obiectivele sale, în strategia pe 2013-2016, „educaţia prin sport”. Acelaşi minister a organizat, în primăvară, o competiţie, împreună cu FRF şi Ministerul Tineretului şi Sportului. Se numea Cupa Ministerului Educaţiei Naţionale la Fotbal. Celor din MEN părea că le pasă de juniorii care bat mingea.

Ministerul Educaţiei nu e Ministerul Apărării, nici Ministerul Transporturilor, entităţi care nu-şi fac un titlu de glorie că au introdus o oră de sport în plus în şcoli. Sau că îi verifică pe medicii care semnează scutiri de la educaţie fizică. „Îi vom suna pe medicii care dau scutiri! Părinţii să conştientizeze că sînt împotriva copiilor prin faptul că nu îi lasă să facă sport!”, tuna ministrul Pricopie, la startul competiţiei. Ce mobilizator sună, nu? Chiar dacă e demagogie, să recunoaştem că omul nu se încurcă-n vorbe, decît cu unele excepţii, cînd „nu a existat subiecte, a existat decît un mesaj”.

MEN are politici legate de sport. Are mesaje. Cu atît mai revoltătoare este inerţia din Regie. Forul tutelar al „educaţiei prin sport” le face „concesii” copiilor şi îi lasă să joace fotbal pe un teren al statutului. Nu părinţii sînt problema aici, nu ei se opun. Ci Ministerul însuşi, apatic pînă la încremenire. În plin Bucureşti, între campusuri, un stadion de fotbal zace nefolosit. Şeful de la Arhiectură dă vina pe Şiman, care n-a plătit chiria vreo trei ani. Procesul cu patronul „studenţilor” e mană cerească. Le permite celor din Minister să nu mişte un deget, pînă-şi recuperează, dacă recuperează, datoria de la Şiman. Şi apoi? Şi apoi cunoaştem: Ghencea, Dinamo, Baza „Cutezătorii”…

Ultimul caz nu mai ţine de MEN, baza a trecut la începutul anului la RA-APPS, care probabil îi va schimba destinaţia. Dar timp de zece ani, fostul tenisman Dinu Pescariu a plătit MEN o chirie de 9.000 de euro pentru o bază sportivă de şase hectare. A schimbat destinaţia terenului şi a ridicat acolo baruri şi restaurante. Dacă Şiman îşi plătea chiria la timp, putea să construiască liniştit mall-uri în Regie.

„Este bine să discutăm şi cu Ministerul Tineretului şi Sportului, să vedem cum folosim împreună infrastructura pe care o avem!”, promitea Pricopie. Infrastructura există, dar nu se vede din cauza discuţiilor. MEN se ocupă doar de „planuri-cadru”. Serviciul Administrativ, din Direcţia Generală Logistică, conţine la fel de mulţi şoferi cît referenţi de specialitate. Plus doi îngrijitori, plus trei muncitori, dintre care unul e responsabil cu xeroxul. Mult personal pentru nimic. Personal plătit să dea răspunsuri de genul celui dat în cazul învăţătoarei care cerea bani de la elevi: „Ştiam situaţia, dar n-am intervenit, am respectat procedurile!”.

Copiii joacă fotbal pe lîngă stadionul din Regie. Se mai învîrt, cînd şi cînd, şi pe terenul mare. Ministerul Educaţiei nu-i vrea în iarbă. Preferă să cheltuiască 3,5 milioane de euro pe soft-uri antiplagiat decît să-i îndemne pe copii să afle din timp despre fair-play, spirit de echipă şi victorii muncite. Preferă să-i scoată la tablă pe medici, o, asta da, să verifice diagnostice, să consulte elevii cu arătătorul, decît să-i încurajeze să vină la sala de sport sau la stadion.

Doar pe hîrtie, sportul reprezintă o prioritate în educaţie. Cînd e vorba efectiv despre copii care vor să facă sport, Ministerul nu intervine, respectă procedurile, ţine baza din Regie sub lacăt.