Muzica şi versurile
După Craiova, şi Rapid poate rămîne fără imn în acte. Ei, şi? Spectatorii sînt liberi să cînte ce vor.
Fiul poetului Adrian Păunescu a evaluat imnul Rapidului la fix 100.000 de euro. Atît cere de la actualii patroni ai clubului, […]
După Craiova, şi Rapid poate rămîne fără imn în acte. Ei, şi? Spectatorii sînt liberi să cînte ce vor.
Fiul poetului Adrian Păunescu a evaluat imnul Rapidului la fix 100.000 de euro. Atît cere de la actualii patroni ai clubului, pentru a nu ajunge în instanţă. La începutul lui noiembrie, moştenitorul a luat imnul Craiovei de la Universitatea şi l-a cedat „cu titlu gratuit” către echipa Primăriei, „echipa căreia imnul i-a fost adresat de la bun început”. Ca să vezi viziune!
Ce înseamnă imnul unei echipe de fotbal? E melodia pe care suporterii o cîntă cel mai des în tribune. Un club australian, Brisbane Lions, a preluat fără ruşine imnul Franţei. I-a schimbat titlul, i-a brodit versuri în engleză şi a pus în dreptul autorilor: jucătorii de la Brisbane Lions. Pînă în prezent, clubul respectiv n-a primit nici o somaţie de la Elysee.
Un cîntec înseamnă muzica, versurile şi interpretarea. Adică trei autori. Cînd a devenit imnul Rapidului proprietatea unei singure părţi din cel puţin trei? Fiul poetului, în calitate de fiu al poetului, consideră că dreptul asupra versurilor primează asupra oricăror alte drepturi. Compozitorii şi soliştii sînt, cum ar veni, artişti de mîna a doua. Deţine Andrei Păunescu şi drepturile asupra muzicii? Mister! Că asupra interpretării executate de galerie e imposibil, nimeni nu poate avea astfel de proprietate.
Dacă şefii Rapidului nu negociază acum, imediat, neîntîrziat, preţul imnului, moştenitorul promite că îi va da în judecată şi le va cere „să se achite de datorii”. Bun, să se ajungă în instanţă. Să vedem ce tribunal le va interzice fanilor giuleşteni să cînte un anumit cîntec. Sau nu le va interzice, le va permite să-l cînte doar fără versuri, „la-la-la”. Dar de falsat, au voie să falseze? Oare Andrei Păunescu va lua măsuri şi contra afonilor, care-i degradează moştenirea, adăugîndu-i diezi şi bemoli din burtă?
Revendicarea lui Andrei Păunescu nu este lipsită de rost. E normal să beneficieze de moştenirea lăsată de tatăl său. Dar felul cum înţelege să-şi apere dreptul legitim riscă să-i compromită cauza garantată prin Constituţie. Un proces reprezintă varianta civilizată. Presiunile, ameninţările, invocarea datoriilor către tată sînt varianta meschină. Ce fel de dreptate e aia care se înfăptuieşte prin şantaj?
Moştenitorul vrea să negocieze cu şefii Rapidului preţul lui „Sîntem peste tot acasă”. Să presupunem că nu se va înţelege cu Zamfir&Cristescu. Rapid va rămîne fără imn în acte. Şi? Mai departe? Se va prăbuşi cerul răzbunării peste galerie, dacă va continua să cînte aceleaşi strofe, acum neoficiale? „You’ll Never Walk Alone” a fost cîntat întîi într-un musical pe Broadway, în anii ’40. Abia în anii ’60, cînd „cover”-ul a fost lansat în Marea Britanie, galeria celor de la Liverpool l-a adoptat. L-a cîntat înaintea meciurilor, pînă cînd s-a lipit de echipă. Şi l-au cîntat, după ei, şi fanii altor echipe. L-au cîntat oficial şi neoficial. Pe lîngă „cormorani”, alte 15 echipe, din Scoţia pînă-n Japonia, l-au preluat ca imn propriu. Casa americană de discuri care deţine copyright-ul asupra cîntecului n-a avut ideea creaţă să ceară în instanţă interzicerea cîntecului pe anumite stadioane.
Imnul unei echipe nu este un cîntec ca oricare altul. Este cîntecul pe care-l cîntă spectatorii. Există atîtea cazuri de imnuri oficiale, comandate şi plătite cu bani frumoşi, care n-au prins la public. După cum există cazuri, cele mai multe, de melodii pe care publicul le prinde din zbor şi le transformă în imn. A se vedea „Scooter Maria”.
Drepturile de autor sînt drepturi de autor. Proprietatea intelectuală e proprietate, moştenirea – moştenire. Dar fiul poetului Păunescu se bazează pe alte concepte, cînd ameninţă cu interdicţia fredonatului în grup. E ca şi cum cineva le-ar cere oamenilor copyright pe respiraţie, pe motiv că strămoşul lui a descoperit oxigenul.