Toţi penalii preşedintelui

Condamnaţii din Dosarul „Mită pentru arbitri” par să aibă viitorul asigurat în structurile fotbalului.

În Dosarul „Mită pentru arbitri” a fost dat primul verdict. Patru ani au trecut de la trimiterea în judecată, e o durată rezonabilă, comparativ cu alte […]

Condamnaţii din Dosarul „Mită pentru arbitri” par să aibă viitorul asigurat în structurile fotbalului.

În Dosarul „Mită pentru arbitri” a fost dat primul verdict. Patru ani au trecut de la trimiterea în judecată, e o durată rezonabilă, comparativ cu alte dosare. Adică patru ani nu sînt totuşi şapte ani, ca în Dosarul Transferurilor, care, după cum ştiţi, se judecă încă.

În cazul lui Penescu şi al colegilor de boxă, Tribunalul Prahova s-a pronunţat astfel: fostul şef al CCA, Gheorghe Constantin -3 ani cu executare, foştii arbitri Aurelian Bogaciu, Sorin Corpodean şi Marcel Lică – 3 ani cu suspendare. Fostul finanţator al FC Argeş a primit 4 ani cu executare. Aceste verdicte, chiar dacă nu sînt definitive, schimbă lumina asupra cazului. „Mită pentru arbitri” a produs o febrilitate considerabilă în rîndurile şefilor fotbalului. Nu-i exagerat dacă afirmăm că a produs îngrijorare. Mircea Sandu s-a simţit vizat. A interpretat descinderea anchetatorilor la sediul CCA, percheziţiile, sigilarea biroului lui Gheorghe Constantin, arestările preventive drept un atac la propria lui persoană. „Mulţi ţintesc la Sandu Mircea, dar după 20 de ani nimeni nu a putut să aducă vreo vină şefului Federaţiei!”, avertiza el, în aprilie 2009. Nu, nu-l „ţintea” nimeni pe Sandu Mircea.

Nu era vizat decît unul dintre cele opt braţe ale sale. Şi totuşi, în cei patru ani de proces, preşedintele FRF a pledat pentru Gheorghe Constantin mai ceva ca un avocat. Întîi a negat că va fi arestat preventiv. Apoi a spus la TV că fostul şef al CCA a refuzat mita de la Penescu. „Se vede pe înregistrare cum împinge plicul. Nu e totul chiar aşa cum pare!”. Apoi protecţia federală s-a manifestat discret. Gheorghe Constantin a demisionat de la şefia Comisiei Centrale, a devenit şef de club şi acum e membru în Comitetul Executiv. Adică are drept de vot în probleme grele, foarte grele, de genul excluderii Craiovei. Dintre sutele de şefi de cluburi din ligile inferioare, Gheorghe Constantin a fost considerat cel mai potrivit să reprezinte interesele fotbalului mic. Meandrele democraţiei FRF!

Condamnarea penală nu face decît să sporească, dacă mai era cazul!, charisma sulfuroasă a fostului lider al CCA. După acelaşi mecanism de autoadmiraţie, lumea fotbalului din Alba l-a ales şef de AJF pe Sorin Corpodean. Fostul „central” primeşte vizite de lucru de la Mircea Sandu. Cine să-l renege? Cine să-l repudieze? „Nimic nu e chiar aşa cum pare!”. Din afară, condamnările penale se văd altfel decît din interiorul fenomenului. Faptele de corupţie sînt percepute altfel decît la Casa Fotbalului.Tot ceea ce nouă, restului lumii, ni se pare dubios, îndoielnic, lipsit de credibilitate celor din FRF le inspiră o mare încredere. Să defilezi în cătuşe, să fii arestat preventiv, apoi condamnat pentru luare de mită, să revii în structuri la nivel înalt reprezintă etapele unui ritual de iniţiere.

Acum Gheorghe Constantin, împingător de plicuri, are cale liberă. În următorii patru ani, pînă la verdictul definitiv, are timp să candideze şi în politică, şi la alegerile FRF, cu şanse reale. A arătat ce poate. A trecut cu bine toate probele.