Vîslind în Ţara Minciunilor

Canotajul ia din nou medalii. Se pare că avem rame fără cîrmaci în ADN-ul naţional. Nu ca americanii care se scufundă fără pistă olimpică!

De la Mondialele de canotaj din Coreea de Sud, Elisabeta Lipă aştepta trei medalii. Delegaţia […]

Canotajul ia din nou medalii. Se pare că avem rame fără cîrmaci în ADN-ul naţional. Nu ca americanii care se scufundă fără pistă olimpică!

De la Mondialele de canotaj din Coreea de Sud, Elisabeta Lipă aştepta trei medalii. Delegaţia României s-a întors cu două. Fetele de la dublu rame au cucerit argintul, urcînd pe podium după SUA şi înaintea Noiii Zeelande. Iar echipajul de la 8 plus 1 a muncit tot pentru locul doi, clasîndu-se între SUA şi Canada.

La Europenele de la Sevilla, în iunie, palmaresul a fost un pic mai strălucitor: aur la 8 plus 1, aur la dublu rame feminin, argint la patru rame fără cîrmaci masculin. Sportivii, antrenorii şi oficialii federaţiei au fost primiţi la Ministerul Tineretului şi Sportului şi premiaţi cu bani. Ministrul le-a transmis medaliaţilor şi federalilor „felicitările şi respectul” lui. Şi le-a promis ceea ce guvernanţii promit fără ezitare, din 2006 încoace: pista olimpică de canotaj de la Bascov, în Argeş, va fi gata exact anul viitor!

Elisabeta Lipă s-a bucurat, probabil nici ea nu ştie pentru a cîta oară, s-a bucurat ca Alice din Ţara Minciunilor cînd a văzut un iepure cu ceas de buzunar. În 2006, şeful de atunci al Senatului obţinea de la premier deblocarea unui milion de euro pentru începerea lucrărilor. Mai prudent, ministrul de acum al Tineretului şi Sportului a anunţat că a deblocat doar „banii pentru studiul de fezabilitate al Lacului Bascov”.

De 7 ani, de cînd se fac atîtea promisiuni certe, uite că nimeni nu s-a întrebat, cu seriozitate şi simţ de răspundere, dacă pe lacul ăsta se poate vîsli. Elisabeta Lipă s-a bucurat şi s-a plîns, probabil nici ea nu ştie pentru a cîta oară, că Lacul Snagov a devenit impracticabil pentru antrenamente, din pricina „ambarcaţiunilor celor care locuiesc acolo”. „Sîntem singura naţiune majoră din lume care nu are o pistă olimpică!”, a spus preşedintele FR de Canotaj.

Ca să nu-i strice bucuria, ministrul Bănicioiu n-a pomenit despre încurcăturile cu terenuri şi retrocedări din jurul Lacului Bascov. Preţul unui metru pătrat de pămînt inundabil a crescut binişor de cînd statul român plănuieşte să ridice o pistă olimpică în zonă. Iar blocajul cu exproprierile durează deja de patru ani. Pînă anul viitor, se va rezolva totul, fără îndoială. Sau pînă la celălalt an.

De la Mondialele de tineret din Austria, în iulie, canotorii români s-au întors cu patru medalii de aur. Şi ei au fost primiţi, premiaţi cu bani şi felicitaţi de ministrul Tineretului. De data asta, doamna Lipă, probabil încă bucuroasă de promisiunea din iunie, şi-a cerut, ştrengăreşte, scuze că l-a pus pe ministru „la cheltuială”.

În septembrie, o altă delegaţie de canotori medaliaţi va fi primită, premiată cu bani şi felicitată la Ministerul Tineretului şi Sportului. După şocul JO de la Londra, unde canotajul n-a obţinut nici o medalie, nu s-a schimbat nimic. Nici bugetele, nici promisiunile. Sportul cu bărci şi vîsle rămîne unul în care trăim din talent. Şefii sportului promit, Elisabeta Lipă se bucură, sportivii vîslesc. Uneori au vîntul potrivnic şi nu prind podiumul. Dacă ar avea şi o pistă olimpică, acest Never-everland al sportului românesc, ce-ar fi? Ar fi ceva major, vorba doamnei Lipă. Gîndiţi-vă, dacă acum ne bate doar SUA….