Schema tactică „Niculae-Pace”

„Nomenclatura privatizată” din fotbal se dă în spectacol. De data asta, scena e Astra.

Din registrul „felie isterică de viaţă” în Liga 1: patronul Astrei şi-a dat afară un angajat fotbalist, în direct, la TV. În primă instanţă, pare un […]

„Nomenclatura privatizată” din fotbal se dă în spectacol. De data asta, scena e Astra.

Din registrul „felie isterică de viaţă” în Liga 1: patronul Astrei şi-a dat afară un angajat fotbalist, în direct, la TV. În primă instanţă, pare un act impulsiv, rezultatul furiei legitime a capitalistului dezamăgit de prestaţia nefericitului Fwayo Tembo. Asta, dacă admitem că, la furie, primul lucru la îndemînă este să iei telefonul şi să suni în studiourile televiziunilor.

„Pleacă pe un euro!”, a anunţat Ioan Niculae, la capătul răbdărilor sale de manager al propriilor nervi. Pe un euro, adică la extremitatea fulminantă a preţului-record pe care pleacă Chiricheş la Tottenham. E drept, Ioan Niculae îşi permite să dea jucători pe un euro, averea lui nu stă în cîştigurile din fotbal, din drepturi TV sau bonusuri UEFA. Nu că n-ar exista oferte pentru talentele Astrei, dar impetuosul patron le filtrează după criterii nonprofit. Cînd o formaţie din liga secundă germană s-a interesat de Budescu, patronul avizat al Astrei şi-a prezentat golgheterul drept un dependent de meniuri cu specific românesc: „Dacă Budescu învaţă că friptura şi sarmalele nu sînt esenţa vieţii, o să devină un mare fotbalist!”.

După meciul-tur cu Maccabi, Budescu şi compania au avut parte de o publicitate neaşteptată din partea lui Ioan Niculae. Patronul i-a acuzat de noncombat: „Pe alocuri, am jucat fără doi sau trei jucători pe teren. (…) Mă deranjează că nu au jucat nimic, jucătorii parcă nici nu voiau să joace”. Iar lui Budescu, previzibil, „i se urcase la cap” oferta de catering din 2-Bundesliga.

De la nici un meci al Astrei nu lipseşte critica din interior.Cum era expresia aceea a lui Vladimir Tismăneanu? „S-a privatizat nomenclatura”. Ioan Niculae, fost ofiţer în fosta Securitate, are dreptul la nostalgiile lui. Prin indicaţiile preţioase pe care insistă să le dea, în direct, la TV, micului popor fotbalistic al Astrei, se comportă exact ca liderii comunişti. Liderii aceia erau omniscienţi, omnipotenţi şi vizionari, indiferent de domeniul în care poposeau în vizită oficială. Agricultură, construcţii de hidrocentrale, chimie industrială, patiserie, fotbal – nimic nu le era străin.

În mod normal, aşa ceva ar trebui să se întîmple rar sau deloc: proprietarul unui club de fotbal nu are altă competenţă decît cea financiară. Este un microbist care are echipa lui, dar asta nu-l califică, în nici un caz, ca antrenor, ca fotbalist sau ca medium, care „citeşte” meciurile şi intenţiile celor de pe teren, inclusiv intenţiile arbitrilor.

Doar pentru că plăteşte, Ioan Niculae are tendinţa să se considere o autoritate în materie de tactică. Într-un meci destul de echilibrat ca Astra- Petrolul, patronul gîndurilor a identificat, fără ezitare, că Tembo greşeşte decisiv. Zambianul a primit şi o evaluare expertă, la 1 euro. Următorul pe lista vinovaţilor ar putea fi oricine: antrenorul Isăilă, Budescu, oricare alt jucător sau toţi la un loc. Într-un fel sau altul, Astra îi va oferi proprietarului ei noi surse de adrenalină şi proclamaţii „la cald” către ţară.

Un singur lucru ar salva echipa de la noi tranzacţii sub preţul pieţei. Isăilă ar trebui să-şi antreneze elevii, astfel încît, pe teren, să scrie cu corpurile lor numele patronului. În loc de 4-2-3-1, Astra se va alinia în formula „Niculae – Pace!”. Micile nostalgii nu sînt vizibile doar la echipa ambulantă a Ligii 1, le împărtăşesc, mai mult sau mai puţin camuflat, majoritatea şefilor de cluburi. Ăsta e modelul de succes pe care l-au cunoscut, pe ăsta îl imită. Aveau alternative? Da, mitologia importată: J.R. şi Don Vito. Dar ei sînt personaje imaginare.