Puştiul care vrea la lot
Bătînd copilăreşte din picior, Mutu vrea să fie tratat ca un adult de care depinde „naţionala”
Abia închisese, de bine, de rău, frontul încruntat cu Steaua, că selecţionerul s-a trezit în mijlocul altei bătălii. O bătălie verbală, cum altfel? […]
Bătînd copilăreşte din picior, Mutu vrea să fie tratat ca un adult de care depinde „naţionala”
Abia închisese, de bine, de rău, frontul încruntat cu Steaua, că selecţionerul s-a trezit în mijlocul altei bătălii. O bătălie verbală, cum altfel? Hai şi psihologică, un fel de joc de glezne al nervilor. Nimic dramatic, o sîcîială lejeră, de vară. Mutu a solicitat explicaţii publice pentru faptul că nu a fost convocat la „naţională”. Publice, ei, da, iată o pretenţie caraghioasă! Reţelele de socializare se pun?
Pînă să primească satisfacţie, cum spuneau, pe vremuri, dueliştii propriu-zişi, jucătorul lui Ajaccio şi-a manufacturat nişte explicaţii pe cont propriu. „Poate nu i-a picat bine ce am spus după meciul cu Olanda!”, şi-a dat
cu presupusul atacantul, în studio la „Fanatik Show”. Poate selecţionerului nu i-au picat bine nici altele, care ţin de sfera vieţii private şi nu cer imperios justificări în văzul lumii. „Nu sînt un copil, un puşti de 20 de ani, să nu am o opinie!”, se apără Mutu.
Formularea e destul de pompoasă: fotbalistul îşi apără dreptul constituţional la opinie. Doar că a greşit tribuna. Piţurcă este un tip conflictual. Intră foarte des în dispute cu oamenii din fotbalul românesc. Dar, de data asta, are şi el dreptul, cum ar spune Mutu, să nu fie bănuit că îşi pune orgoliul mai presus de obiectivele „naţionalei”. Meciul cu Slovacia e „important, la ««naţională»» nu există meci amical”, susţine Piţurcă. E important cît poate fi un test, pentru că pregăteşte meciul de „totul sau nimic” cu Ungaria.
Dar, indiferent de rezultatul testului, al meciului oficial de după sau al preliminariilor CM 2014, e şi mai important că la „naţională” se schimbă garda. O dată şi o dată trebuia să se întîmple! În această perioadă de trecere, ideea că există titulari obligatorii este destul de contraproductivă. Tinerii precum Grozav sau consacraţii precum Latovlevici au o motivaţie în plus, dacă nu se luptă eroic pentru nişte locuri deja ocupate. Au şi ei dreptul la o şansă, ca să-l parafrazăm pe Mutu. Singurul care, garantat, se concentrează la „naţională” mai intens decît la echipa de club este Marica, un talent aflat mereu între contracte.
Rămîne la alegerea selecţionerului dacă lipeşte explicaţii cu scris mărunţel pe stîlpi sau îl lasă pe atacanul lui Ajaccio în derută, pînă la lista pentru Ungaria. Pînă atunci, Mutu are timp să-şi corecteze eroarea de plasament şi să se comporte ca şi cum chiar şi-ar dori să facă parte din lotul „tricolor”. Nu să se ofenseze ca un monarh noctambul de drept divin, izgonit de tîrgoveţi, ţărani şi iacobini din Micul Trianon.
Cînd era un puşti de 20 de ani, Mutu nu ţinea morţiş şi făţiş să aibă opinie. Dar asta nu-l împiedica să decidă meciuri. Dacă abordarea nu-i pică bine, există şi alte unghiuri de a privi lucrurile, mai confortabile. De cînd Mutu avea nu 20, ci 21 de ani şi debuta sub tricolor, pînă în prezentul incert, echipa României s-a schimbat. Mutu s-a menţinut la un nivel constant al valorii, dar „naţionala”, de obicei, cu el în lot, a decăzut, s-a diminuat, a ajuns atît de mică încît nu mai încap în ea monştrii sacri, cu umbrele lor mondene cu tot.