Daţi-le pîine, nu texte!

Federaţia e solidară cu greviştii foamei de la Rapid. Dar nu atît de solidară încît să se ducă la brutărie pentru ei

FRF le-a adresat un comunicat suporterilor rapidişti aflaţi în greva foamei. Mesajul sublimat este că fanii  protestează […]

Federaţia e solidară cu greviştii foamei de la Rapid. Dar nu atît de solidară încît să se ducă la brutărie pentru ei

FRF le-a adresat un comunicat suporterilor rapidişti aflaţi în greva foamei. Mesajul sublimat este că fanii  protestează „împotriva cui nu trebuie”. Nu FRF şi LPF sînt de vină pentru situaţia în care se află echipa din Grant. Bine, dar protestatarii ştiau deja asta. E lucru cunoscut, FRF şi LPF n-au fost, nu sînt şi nu vor fi de vină pentru nimic. Nu au nici o responsabilitate pentru nimic. Sînt nişte entităţi foarte volatile care se evaporă şerpeşte cînd vine vorba de răspundere pentru propriile acţiuni.

Pentru un plus de siguranţă, comunicatul trimis greviştilor are şi un paragraf de bîrfe îndrăzneţe. Fanii primesc indicaţii în stil „policier” despre adevăraţii vinovaţi. Aceştia „trebuie căutaţi la cel mai înalt nivel managerial al propriei curţi”. Puternică metaforă, nu? Cum reuşesc federalii să fie şi familiari, şi elevaţi în exprimare! Suporteri, căutaţi, aşadar, o curte cu nivele manageriale, ce poezie gospodărească!, începînd de la coteţul cîinelui, acest „executive” pe probleme de securitate, şi terminînd cu board-ul din saivan.

După metafora curţii, urmează parodia compasiunii. Federaţia se declară „alături de grevişti”, iar Mircea Sandu „rămîne aceeaşi persoană deschisă dialogului sincer şi onest, pe care l-a avut şi doreşte să-l aibă în continuare cu suporterii echipelor româneşti”. Este adevărat că FRF s-a poziţionat diplomatic în relaţiile cu suporterii. Cînd LPF cerea (şi obţinea!) interzicerea bannerelor cu „brutăria” şi cu „Jos Sandu, Jos Dragomir!”, pe motiv că „incită la exterminare”, Federaţia făcea figură tolerantă. Să pună bannere, dar „numai în locurile anunţate”! Şi să nu fie „calomnioase”, un termen-umbrelă, sub care încap multe interpretări. După ce observatorii federali au smuls afişe din mîna copiilor şi au interzis soarelui să facă umbră peste bodyguarzi, Mircea Sandu a negociat cu o parte dintre organizaţiile de fani şi a anunţat că le-a „redat libertatea”. N-a lămurit şi de ce-a simţit nevoia să le ia această libertate.

În ceea ce-i priveşte pe greviştii rapidişti, aceştia sînt în jur de 20. Nu reprezintă chiar o masă de manevră. Oferă mai degrabă, fără voia lor, un pretext plauzibil pentru jocuri de scenă şi de culise. Nu se pune problema că demersul lor n-ar fi sincer. E şi inedit, pe deasupra: deşi nu produce şomeri sau crize sociale, fotbalul e singurul domeniu în care românii fac grevă.

Cînd îşi exprimă solidaritatea cu greviştii, FRF decupează fără scrupule realitatea. Nu poţi să nu te întrebi unde era latura umanitară a Federaţiei, cînd miile de suporteri ai Craiovei ieşeau pe străzi, cînd suporterii Timişoarei făceau marşuri, cînd suporterii Rapidului, toţi, treceau de la speranţă la cruntă dezamăgire, după farsa cu barajul? Cu cine erau solidari atunci Mircea Sandu şi subalternii?

Liga 1 cu 20 de echipe se va face, fără îndoială. La iniţiativa LPF şi cu bombănitul strategic al FRF. Rapid se va întoarce în primul eşalon şi vinovaţii pentru starea de bîlci a campionatului vor susţine că au acţionat aberant de dragul suporterilor. Nu de dragul intereselor proprii şi personale, nu de teamă că sistemul lor de influenţe şi de reciprocităţi va exploda din cauza prea multor creditori nemulţumiţi.

Cînd şefii fotbalului îşi bat joc de reguli, îşi bat joc şi de public. Un abuz dres cu un abuz, care atrage după sine alte abuzuri, ca un bulgăre de zăpadă murdară, nu presupune nici respect, nici consideraţie, nici măcar politeţe faţă de microbişti.
Solidaritatea, sinceritatea şi onestitatea FRF nu există concret decît sub formă de frecţii cu antet.