Campionatul de mici înţelegeri

Compromisurile din CEx au otrăvit pe termen lung ideea de competiţie în Liga 1.

„Vreau să se respecte legea! Nu putem schimba regulile în timpul jocului! Retrogradează cine nu are licenţă!”. A trecut mai puţin de o lună de cînd […]

Compromisurile din CEx au otrăvit pe termen lung ideea de competiţie în Liga 1.

„Vreau să se respecte legea! Nu putem schimba regulile în timpul jocului! Retrogradează cine nu are licenţă!”. A trecut mai puţin de o lună de cînd preşedintele FRF transmitea acest mesaj fioros. Au trecut doi ani de cînd acelaşi preşedinte solicita UEFA să verifice procesul de licenţiere, în cazul echipelor din Liga 1 calificate în cupe europene. „Vreau să elimin orice suspiciune!”. Au trecut patru ani de cînd „sperietoarea” UEFA amenda FRF cu 200.000 de euro, pentru nereguli în licenţierea primelor clasate. Mircea Sandu filosofa atunci dacă să împartă sau nu amenda cu echipele vinovate.

Acum filosofează mai aplicat: să-l dea sau nu afară pe Viorel Duru, pentru că a luat „o decizie greşită din 200-300 corecte”? Iar forul de la Nyon nu mai reprezintă, subit, un reper poruncitor. Şeful Federaţiei de la Bucureşti nu mai are motivaţie să facă figură frumoasă în faţa UEFA. Tocmai a fost înştiinţat zilele acestea că nu are şanse să devină adjunctul lui Platini şi s-a demobilizat. A schimbat discursul într-atît, încît decizia organizării unui baraj i se pare „echilibrată”. Barajul presupune nu doar schimbarea regulilor în timpul jocului, barajul presupune anularea oricăror reguli. Cumpărarea locului în „A”, de pe vremuri, avea mai mult bun simţ decît soluţia barajului: măcar se aplica un singur criteriu, criteriul sacoşei.

Mircea Sandu nu se indignează. După ce a insistat că primează criteriul sportiv, îşi ia vorbele înapoi fără jenă. Dacă inspectorii UEFA ar lua la rînd cluburile din Liga 1, probabil am rămîne fără echipe. Iar Dumitru Dragomir ar vinde la pacheţel televiziunilor şedinţele Comitetului Executiv. Sînt „comice”, vorba lui Pancu. Dar nu va fi cazul megacontroalelor. Dublul standard – o licenţă pentru Europa şi o licenţă mai relaxată, pentru competiţia internă – va mulţumi pe toată lumea, din toamnă. Şeful FRF a pomenit despre un nou manual de licenţiere, care „va fi aprobat pînă în septembrie”. „Posibil că sînt dure condiţiile de licenţiere!”, constată pacifist Mircea Sandu. Posibil! Dar e şi mai posibil ca orice fel de condiţii de licenţiere să fie prea dure pentru federali şi cluburile româneşti. Pînă în prezent, nu avem nici o dovadă că şefii din fotbalul nostru sînt capabili să respecte vreo regulă, fără s-o netezească în prealabil cu drujba.

Pe plan extern, fotbalul românesc riscă să piardă în credibilitate. Să-şi consacre imaginea de spaţiu neserios şi barbar, unde circulă valizele şi se interpretează după ureche regulamentele. Marea pierdere se va resimţi pe plan intern. Se va resimţi pe termen lung. Cine se va uita la o competiţie unde toată lumea cîştigă şi pierde numai cine vor federalii? Unde nu contează jocul din teren, contează calculele şi interesele din afara terenului? Unde promovarea şi retrogradarea se decid la mica înţelegere, oficializată prin vot?

Produsul numit Liga 1 se va devaloriza şi mai grav. Acum şefii federali jubilează: le rămîn banii din drepturile TV şi voturile din Adunare Generală. Au dat încă un „tun”. Ce urmează – tribunele goale, bilete nevîndute, rating scăzut – nu mai este problema lor. Ţine de gîndirea abstractă.