Premiul publicului

Sărbătorirea titlului de către Steaua nu are parte de cel mai relaxat context. E greu zilele astea să separi „febra stadioanelor” de febra tribunalelor.

Dar astfel de sărbători în stradă nu se organizează nici pentru jucători, nici pentru antrenori, nici […]

Sărbătorirea titlului de către Steaua nu are parte de cel mai relaxat context. E greu zilele astea să separi „febra stadioanelor” de febra tribunalelor.

Dar astfel de sărbători în stradă nu se organizează nici pentru jucători, nici pentru antrenori, nici pentru patroni. Se organizează pentru mulţimile de fani. După ce şi-au purtat favoriţii pe umeri un an întreg, au dreptul la petrecere.
Argumentul forte al Stelei constă în tribunele pline. Valoarea echipei construite de Reghecampf poate fi contestată şi relativizată la nesfîrşit. Dar echipa asta a adus în tribune, la meciurile de acasă, din Liga 1, peste 300.000 de spectatori plătitori de bilete. Conform site-ului statisticifotbal.ro, echipa de pe locul doi a strîns cu aproape de trei ori mai puţini oameni pe stadion, la meciurile pe teren propriu.

În cupele europene, echipa lui Reghecampf s-a aflat de cinci ori în top 10 continental, ca număr de spectatori în tribune. În ciuda scandalurilor, polemicilor şi aroganţelor, oamenii au continuat să cumpere bilete la meciurile roş-albaştrilor.
Se poate spune că Steaua este premianta din clasa de repetenţi a Ligii 1. Se pot spune multe vorbe. Dar fanii Stelei, cei care au umplut Arena Naţională de atîtea ori, reprezintă o replică imposibil de parat. Parafrazînd o celebră butadă, poţi prosti pe toată lumea un timp şi pe cîţiva – tot timpul. Dar nu poţi prosti sute de mii de suporteri un sezon întreg.