Ţara în care trăim

Procesele durează prea mult. Ghici cine trebuie să lupte pentru reforma în justiţie? Deputatul Neţoiu şi deputatul Becali!

Încă doi ani de aşteptare pînă la un verdict în Dosarul Transferurilor. Doi ani reprezintă o estimare optimistă. Calitatea de parlamentar a […]

Procesele durează prea mult. Ghici cine trebuie să lupte pentru reforma în justiţie? Deputatul Neţoiu şi deputatul Becali!

Încă doi ani de aşteptare pînă la un verdict în Dosarul Transferurilor. Doi ani reprezintă o estimare optimistă. Calitatea de parlamentar a unuia dintre inculpaţi, Gigi Neţoiu, ar putea complica şi mai mult traseul Dosarului prin instanţe. Există şanse ca deputatul Neţoiu, ales în decembrie 2012, să fie judecat separat, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Lentoarea cu care se împarte dreptatea la noi este echivalentă cu rapiditatea tribunalelor staliniste. O judecată tergiversată cu anii nu e cu nimic mai solidă şi mai întemeiată decît o judecată sumară, ochiometrică. În Dosarul Transferurilor, drumul lung şi anevoios pînă la verdict este şi în spiritul, şi în litera bătăii de joc. Cetăţeanul, microbist sau nu, aşteaptă de la tribunale să judece şi să dea verdicte. Nu aşteaptă să fie răzbunat, consolat, confirmat. Aşteaptă ca legea să fie aplicată şi atît. Or, în acest moment, pentru a aplica legea, magistraţii români au nevoie de un răstimp nefiresc de lung.

Cazul Neţoiu, care ar putea complica Dosarul Transferurilor, e posibil pentru că fostul acţionar de la Dinamo a fost votat de nişte cetăţeni. A fost votat, pentru că a putut candida. Dacă aveam o lege a lustraţiei în vigoare (hai, că n-au trecut decît aproape 24 de ani din ’89!), care să interzică accesul la funcţii pentru foştii membri ai Securităţii, candidatura în Dolj a domnului Neţoiu n-ar fi fost posibilă. Domnul deputat Neţoiu a fost ales, deşi are dosar penal, deşi a declarat pe propria răspundere că a lucrat în cadrul fostei Securităţi. Mai vreţi reformă a clasei politice?

A dobîndit, o dată cu funcţia, imunitate parlamentară. Şi-ar putea pierde imunitatea dacă deputaţii din Comisia Juridică decid asta. În Comisia Juridică a Camerei îl găseam, pînă ieri, pe Gigi Becali, şi el votat de cetăţeni. „Singura lui legătură cu justiţia”, comenta „România liberă”, „este în calitate de inculpat”. Just. Trimis în judecată în noiembrie 2010, în Dosarul Terenurilor MApN, finanţatorul Stelei a fost condamnat definitiv la trei ani de închisoare cu executare.

Gigi Becali avea un cuvînt de spus în privinţa judecării lui Gigi Neţoiu. Gigi Becali, absolvent de liceu tehnic (mai vreţi reformă în învăţămînt?) avea misiunea să pregătească reglementări în domeniul dreptului civil, penal, contravenţional etc. Putea lua hotărîri privind organizarea judecătorească. Cercul vicios e aproape perfect: inculpaţii intră în afaceri, investesc în campanii electorale, intră în Parlament, de unde dau sau blochează legi în funcţie de propriul interes.

Avem nevoie de reformă în justiţie. Dar cei care ar trebui să se ocupe de asta nu au nici un interes să urnească mastodontul care nu se grăbeşte să-i judece. În prima instanţă, cei opt inculpaţi din Dosarul Transferurilor au fost achitaţi pe motiv că „faptele nu există”. În Apel, au fost condamnaţi, pentru că „faptele există”. Decizia de la Înalta Curte, de rejudecare a procesului, completează tabloul: justiţia română este un exersat mecanism de mistificare a faptelor. Încă doi ani de termene, cu cheltuielile aferente.

Asta e ţara în care trăim şi alta nu avem. După ce trimitem oameni cu dosare penale în Parlament, nici măcar nu putem să ne plîngem. N-avem decît să aşteptăm cu ochii în soare o justiţie care să funcţioneze şi în altă direcţie decît tocatul banilor publici. Sau, da, în lipsă de justiţie, de spitale, de şcoli, de sport curat,  putem face cozi interminabile la icoanele la care nu se roagă ei.