Dragomir, escrocat de elveţieni

Federalii au găsit vinovatul pentru falimentele din Liga 1: UEFA, care a profitat cu neruşinare de neatenţia lor

În materie de licenţiere, cea mai îndrăzneaţă promisiune a fost lansată, discret, de Mircea Sandu. Pe 1 iunie, Adunarea Generală ar urma […]

Federalii au găsit vinovatul pentru falimentele din Liga 1: UEFA, care a profitat cu neruşinare de neatenţia lor

În materie de licenţiere, cea mai îndrăzneaţă promisiune a fost lansată, discret, de Mircea Sandu. Pe 1 iunie, Adunarea Generală ar urma să decidă că echipele care nu joacă în cupele europene nu au nevoie de licenţă de tip european.

Fotbaliştii cu salariile la zi, achitarea taxelor către stat şi a datoriilor către alte cluburi, toate aceste cerinţe au fost descrise de Dumitru Dragomir ca fiind „de o duritate extraordinară”. În conferinţa de presă pentru depresurizare, şeful Ligii a expediat cu şut pisica în curtea UEFA: „Noi trebuia, atunci cînd am luat acest dosar de licenţiere şi l-am semnat, să fim foarte atenţi!”. Uite c-a spus-o! Plutea în aer, ca puful de plop. I-a escrocat UEFA! I-a tras pe sfoară! Regulile propuse de nemţi şi votate la Nyon, inclusiv de către Mircea Sandu, le stau conducătorilor din Liga 1 ca un spin în coaste.

Ce variante aveau şefii fotbalului românesc? Să nu semneze şi să iasă din UEFA. Ori să vină cu un alt model decît cel actual, al fair-play-ului financiar, propus de DFB, Federaţia Germană de Fotbal. Să propună modelul ingineriei financiare la infinit! Problemele cu licenţierea în Liga 1 escaladează nebănuite tensiuni la nivel diplomatic, după cum le formulează şeful LPF: „Se putea doar dacă din timp se anulau clauzele licenţierii dintre România şi Elveţia, respectiv federaţia şi UEFA”. Ei, da, pentru cauze umanitare, limitate la un grup restrîns de persoane, federalii sînt pe punctul să declare război unei ţări neutre. Şi să-l şi cîştige, mergînd vitejeşte pe burtă.

În realitate, raportul de forţe între UEFA şi FRF este mult mai puţin echilibrat decît se vede de la Bucureşti. Rapid, „U” Cluj şi Severin mai pot obţine licenţa doar dacă merg la TAS. Chiar dacă Dragomir tună şi fulgeră împotriva „durităţii extraordinare”, chiar dacă Mircea Sandu manifestă bune intenţii experte, nu ei fac şi desfac regulile, de data asta.

Privind în perspectivă, duritatea asta reprezintă un lucru bun pentru echipele de fotbal. Previne, printre altele, apariţia în conducerea cluburilor a unor Florian Walter sau George Copos în dublu rol de creditori-investitori. Sînt reguli amare, ca un medicament împotriva afaceriştilor care trec prin fotbal călare pe tunuri.

Esenţa fair-play-ului financiar este simplă: o echipă nu poate să cheltuiască mai mulţi bani decît produce. Dragomir susţine că principiul ăsta se aplică numai la marile cluburi din Occident. „Datoriile Rapidului şi ale Universităţii Cluj nu se compară cu datoriile celor de la Real Madrid sau Juventus!”. În general, nimic din ceea ce se întîmplă în fotbalul nostru nu se compară cu ceea ce se întîmplă la Real Madrid sau la Juventus.

Dacă „s-a putut în cazul Craiovei”, care a luat licenţa timp de patru ani, în ciuda dezastrului din conturi, nu e o dovadă de înţelepciune sau de mărinimie federală. Dimpotrivă, Sandu, Dragomir şi comisiile au devenit complici la colapsul financiar al cluburilor. Au închis ochii, au relaxat regulile pînă cînd acestea n-au mai incomodat pe nimeni.

Acum şeful LPF reclamă demagogic „duritatea extraordinară” a UEFA. Şi regretă „neatenţia” în urma căreia s-au acceptat noile standarde europene. „Noi am vrut să fim mai catolici decît Papa!”. Poate era cazul să fie mai atenţi cînd au decis să păstreze, prin metode neortodoxe, un campionat cu 18 echipe.