Lista respinşilor

Comisia lui Viorel Duru a produs valuri de optimism şi de încredere în tribunalele de orice fel

Veştile rele dinspre Comisia de Licenţiere au stîrnit un optimism exagerat în Liga 1. Oficialii Rapidului se aşteptau să nu primească licenţa din […]

Comisia lui Viorel Duru a produs valuri de optimism şi de încredere în tribunalele de orice fel

Veştile rele dinspre Comisia de Licenţiere au stîrnit un optimism exagerat în Liga 1. Oficialii Rapidului se aşteptau să nu primească licenţa din prima instanţă, „era normal”. Dar sînt siguri că o vor primi la Apel, săptămîna viitoare. Sau, şi mai sigur, la TAS, unde coada de români creşte an de an, invers proporţional cu intransigenţa comisiilor.

„Din cîte ştiu, Rapidul şi-a rezolvat deja problemele!”, s-a pronunţat şeful LPF. Despre „U” Cluj, care se zbate, de asemenea, într-un lung proces de reorganizare judiciară, Dumitru Dragomir are mesaje de încurajare: „Îşi pot rezolva problemele. Au ceva bani la noi, la Ligă!”.

„Ceva bani” înseamnă o sumă sub 1 milion de euro, cît primeşte echipa ardeleană pentru drepturi TV pe un sezon. „U” Cluj are datorii de 7 milioane de euro. Stă mai bine decît clubul din Giuleşti, dator iniţial cu peste 29 de milioane de euro. Dar n-a primit aprobare pentru salvatoarea intrare în insolvenţă. „Rămînem optimişti şi vom depune noi documente, care să arate că Universitatea Cluj este capabilă să respecte regulile FRF şi în sezonul viitor!”, i-a încurajat pe suporteri administratorul judiciar. Putea s-o înflorească mai mult, pentru 10.000 de euro pe lună, cît încasează el şi experţii lui de pe urma reorganizării „şepcilor roşii”.

Pe lista cu respinşi a comisiei lui Viorel Duru a apărut şi Oţelul Galaţi. Fosta campioană nu are datorii către stat sau jucători, detaliu surprinzător, după zvonurile de grevă. Dosarul gălăţenilor nu cuprinde însă esenţialul: actele cu structura acţionariatului. Şi Gloria Bistriţa are probleme cu licenţa, dar se află pe locurile retrogradabile. La fel şi Chiajna, care a primit în anii trecuţi derogări pentru că are stadion cu mai puţin de 7.000 de locuri.

Cluburile respinse pot ajunge pînă la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne. Asta ar explica, în parte, optimismul general: mai bine să te judece TAS-ul decît Comitetul Executiv, cum a păţit Universitatea Craiova. Indiferent de rezultatul final, pe care-l vom afla pe 31 mai, agitaţia pentru licenţa de Liga 1 promite să aducă diverse noutăţi colaterale. Avem şansa să aflăm ce înţelege LPF prin expresia atît de dragă UEFA „fair-play financiar”. Putem dezlega enigma flotantă a acţionariatului de la Oţelul Galaţi sau descifra intenţiile noilor proprietari de la „U”.

Rapid şi „U” Cluj se află în aceeaşi situaţie, conduse de administratori judiciari. Doar că în cazul Rapidului situaţia se numeşte insolvenţă, iar în cazul Universităţii se numeşte haos. Problemele fotbalului, cele la care federalii au tot închis ochii, au ajuns în stadiul de birocraţie avansată. Stadiul în care optimismul este fără limite. Iar dintre toţi – jucători neplătiţi, antrenori care vin cu bani de prime, patroni-creditori majoritari, preşedinţi-acţionari, oficiali LPF, FRF, oameni ai legii, suporteri – cei mai optimişti sînt avocaţii.

Ironic, şefii Rapidului pledează acum pentru o justiţie-fulger. Au înaintat cerere la Tribunalul Bucureşti, să grăbească judecata, să decidă în timp util dacă aprobă sau nu planul de reorganizare a clubului. Dar unde sînt viciile de procedură de altădată? Unde sînt absenţele de la termene, pe motiv de program încărcat al oamenilor de afaceri? Unde sînt cetăţenii din fotbal hărţuiţi de judecători?

Iată un precedent palpitant: tribunalele trebuie să lucreze repede sau încet, după cum au nevoie oamenii de fotbal. Dacă ar face şi contribuabilii microbişti nişte cereri din astea, să se urgenteze nişte verdicte în dosarele din fotbal, cum s-ar numi? Presiune, abuz, naivitate?