Experţi în dezafiliere

Şeful LPF se simte „murdărit” de trimiterea în judecată în Dosarul Craiova.

După grozăvia de la maratonul din Boston, preşedintele SUA le-a comunicat compatrioţilor săi următoarele: „Vinovaţii vor suporta întreaga greutate a justiţiei”. Întreaga greutate a justiţiei, „the full weight […]

Şeful LPF se simte „murdărit” de trimiterea în judecată în Dosarul Craiova.

După grozăvia de la maratonul din Boston, preşedintele SUA le-a comunicat compatrioţilor săi următoarele: „Vinovaţii vor suporta întreaga greutate a justiţiei”. Întreaga greutate a justiţiei, „the full weight of justice”! Vorbim despre americani, despre ideal. La noi, dacă vinovaţii ar trebui să suporte întreaga greutate a justiţiei, i-am vedea plutind spre culmi.

Justiţia e prea uşoară ca s-o simţim. Şi nu numai ea. Instituţiile statului acţionează de parcă oamenii le-ar plăti, printr-un aberant contract social, pentru servicii de entertainment. În ce altă categorie ar intra ceea ce s-a întîmplat la Înalta Curte în Dosarul Schimbului de terenuri cu MApN? Judecătorii i-au permis finanţatorului Stelei, autoproclamat „expert în materie penală”, să-şi facă numărul. Magistraţii sînt primii care nu-şi iau în serios rolul, ce-ar mai fi de aşteptat de la restul lumii?

Înştiinţat că va fi trimis în judecată, în cazul dezafilierii Craiovei, şeful LPF a ţinut conferinţă de presă. Nu s-a dus la sediul DNA, unde procurorii l-au chemat să-i arate dosarul în care e acuzat de abuz în serviciu şi sustragere de bunuri sub sechestru. S-a dus la microfon. E o instanţă care atîrnă mai greu pe cîntarul opiniei publice. O instanţă care decide, din păcate, mai multe decît complezenţa judecătorilor.

Începerea urmăririi penale a „lotului Craiova” a fost anunţată în octombrie 2011. „Ce, cine e anchetat penal e şi vinovat?”, a replicat atunci preşedintele LPF. Într-un an şi jumătate, Dragomir s-a plimbat din rolul de anchetat în rolul de victimă a unor procurori cu „mentalitate comunistă”. În conferinţă, şi-a expus pe larg dovezile de nevinovăţie: „Dacă încalci regulile ţării, ori le încalci să ai un avantaj, ori de o răzbunare! Dar nu este şi cazul meu!”. Mobilul dezafilierii nu ne interesează. Chiar deloc. Nu ţinem neapărat să plonjăm în mintea vinovaţilor, nici măcar „de o curiozitate”, să aflăm ce zace în subterană. Dezafilierea e cazul, aici. Dezafilierea ne interesează.

Din momentul trimiterii în judecată, vom mai auzi versiunea cu „sîntem urmăriţi, doar-doar se va interpreta că vor să ne cureţe”. Asta e o ipoteză, o bîrfă. Faptul neîndoielnic este că o echipă de fotbal a fost „curăţată”. Dacă şefii LPF şi FRF se simt „murdăriţi”, „vînaţi”, nedreptăţiţi că sînt chemaţi la tribunal, astea rămîn doar impresiile lor. Suporterii Craiovei au şi ei propriile impresii despre trimiterea în judecată a şefilor fotbalului. Dreptatea nu se împarte după cum se simte unul sau altul, după cît de deştept, amuzant, de politician sau de capitalist e acuzatul. N-ar fi dreptate, ci, în cel mai civilizat caz, sondaj de opinie.

„Asta e ţara în care trăim”, a tunat Dumitru Dragomir, autoproclamat expert în „mentalitatea comunistă”. „Ne vînăm unii pe alţii, ne omorîm între noi. Aceasta este societatea română!”. Aceasta este şi societatea americană. Aceasta este orice societate, cu bune şi rele. Doar că la alţii, după „ne omorîm între noi”, urmează „vinovaţii au fost găsiţi şi pedepsiţi”. Pe cînd noi suportăm cu toţii întreaga uşurătate a justiţiei, care suportă prea multe.