La muncă, în Anglia

Britanicii aveau dreptate să-i ţină departe pe români. Nu doar lenea vedetelor de la Chelsea, cît hărnicia steliştilor a făcut diferenţa pe terenul de la Bucureşti.

Şi acum, gata, nu-i timp de pierdut!, să facem toate glumele despre panica britanicilor […]

Britanicii aveau dreptate să-i ţină departe pe români. Nu doar lenea vedetelor de la Chelsea, cît hărnicia steliştilor a făcut diferenţa pe terenul de la Bucureşti.

Şi acum, gata, nu-i timp de pierdut!, să facem toate glumele despre panica britanicilor în faţa invaziei româneşti. Tot acum, nu mai devreme, nici mai tîrziu, ar fi fost mai nimerit să-şi lanseze „The Guardian” campania aceea de prost-gust… Ce spunea? „Vă rugăm, nu veniţi! În Anglia e urît, plouă etc!”.

Acum chiar ar fi avut noimă, după ce o echipă londoneză, cu jucători în valoare totală de aproape 400 de milioane de euro (de zece ori mai mult decît valoarea lotului Stelei) pleacă învinsă din Bucureşti.

Dacă nu acum, cînd să ne amuzăm pe seama superiorităţii asediate a englezilor? Să aşteptăm returul de pe Stamford Bridge pare riscant, scepticii de serviciu s-au pronunţat deja, încă de la tragerea la sorţi: la Londra, Steaua va avea meci greu.

Dar pînă atunci e liber la bucurie. Nici Benitez, Lampard şi Cech nu s-au întristat din cale-afară din cauza înfrîngerii. „Ei nu pot fi fericiţi cînd nu se luptă în Liga Campionilor. Nu le place să joace în Europa League!”, i-a „citit” patern Avram Grant, fostul antrenor al lui Chelsea. Este un argument vechi, dar abil reformulat. În fond, vedetele lui Chelsea nu spun că strugurii sînt acri, doar că se ajunge prea uşor la ei. Nu-i interesează.

În fotbalul românesc, un fotbal nu aristocratic, ci aşa, mai modest, mai de la ţară, strugurii sînt struguri, o victorie în Europa e o victorie în Europa, banii de la UEFA sînt bani, coeficienţii – coeficienţi. Pentru noi, „importante sînt cele trei puncte”, chiar şi în fazele eliminatorii, cum proclama un nevinovat autohton.

Benitez şi demotivaţii lui au promis că-şi vor regăsi cheful de fotbal acolo unde l-au lăsat, la Londra. Nici nu ne îndoiam de asta. „Am avut ocazii mai multe, abia dacă a trebuit o dată să parez tot meciul. Ei au avut un penalty din care au marcat!”, a explicat Cech. Doar nu era să reclame şi golul, pe motiv că un atacant cotat la 4,3 milioane de euro n-are voie să marcheze pe lîngă un portar de 25 de milioane de euro.

Pentru noi, statisticile astea sînt importante. E şi mai important că nu ele au făcut diferenţa. E bine pentru moral să ai dovada că o apărare de peste 66 de milioane de euro – Ivanovici, Luiz, Terry, Bertrand – nu este infailibilă, iată, comite faulturi şi în careu. E util să ştii că adversarii au zile în care vor să cîştige şi zile în care nu vor să cîştige. Din diverse motive: nu le place competiţia în care evoluează, gazonul are imperfecţiuni, cerul n-are suficienţi nori. Proasta dispoziţie a englezilor, bucuria românilor!

Pentru Cech şi colegii lui, meciul de la Bucureşti e „unul peste care să treci repede”. Pentru Rusescu şi colegii lui, e un meci peste care e obligatoriu să treci repede. 1-0 acasă reprezintă un avantaj de subzistenţă. Dar, la fel ca la Bucureşti, steliştii se duc să muncească şi la Londra. Nu-şi vor trimite doar posterele, cu titlu demonstrativ, să sublinieze diferenţa între strugurii acri şi strugurii din Champions League.

Fanii stelişti care vor să-şi însoţească echipa în Anglia au fost avertizaţi. În Anglia plouă. E plictiseală. Bacşişurile sînt mari.