Aşa s-a călit capitalismul

Banii de la UEFA sînt neserioşi. Tot apar şi dispar din conturile Oţelului.

Modelul Oţelul Galaţi seamănă cu modelul Unirii Urziceni: un investitor ia clubul, îl susţine pînă ia titlul şi ajunge în Europa, apoi pleacă, luînd cu el şi […]

Banii de la UEFA sînt neserioşi. Tot apar şi dispar din conturile Oţelului.

Modelul Oţelul Galaţi seamănă cu modelul Unirii Urziceni: un investitor ia clubul, îl susţine pînă ia titlul şi ajunge în Europa, apoi pleacă, luînd cu el şi milioanele de la UEFA. Seamănă, dar de la distanţă. De aproape, înfrăţirea public-privat-politic se dovedeşte mult mai încîlcită. E sadică, nu cinică. La Unirea, a existat un singur finanţator şi un singur mare beneficiar: Dumitru Bucşaru. Pe cînd la Oţelul, finanţarea a fost asigurată de ArcelorMittal, dar şi de Primăria şi Consiliul Local. E o precizare care ajută întrucîtva şi la stabilirea beneficiarilor.

Desfăşurînd ghemul de sîrmă ghimpată, dăm peste certuri îndelungi între preşedintele Marius Stan şi reprezentanţii Mittal în Consiliul de Administraţie. În primăvara trecută, imediat după ce a primit licenţa de Liga 1, Oţelului i-au fost blocate conturile. Campioană în 2010-2011, echipă participantă în grupele Champions League… Gloria şi bucuria gălăţenilor au fost de scurtă durată. Marius Stan pomenea, la acea vreme, despre datorii de ordinul sutelor de mii de euro. „E posibil să dăm faliment cu milioanele în cont! Există posibilitatea ca, din toamnă, Galaţiul să nu mai joace!”, se alarma oficialul Oţelului.

După valul de panică, Marius Stan a cîştigat alegerile pentru Primăria Galaţi. Iar clubul şi baza sportivă „Ancora” au fost preluate, în septembrie, pentru o sumă simbolică, de o firmă a afaceristului Dan Adamescu. O altă societate a aceluiaşi Adamescu a devenit sponsor principal.

Pînă în prezent, noul investitor n-a dat semne că vrea să investească. A luat, în schimb, la control computerele, actele clubului şi hărţile comorii din Champions League. La fel ca foştii patroni de la Oţelul, l-a „mîhnit” pe Marius Stan, pe care presa locală îl ironizează că „stă prea mult la primărie şi prea puţin la club”. Într-o scrisoare deschisă, din „sufletul lui de oţelar”, primarul Galaţiului îi reproşează lui Adamescu faptul că i-a trădat încrederea. Şi vorbeşte despre o echipă mai prosperă decît ne-o aminteam: „Am lăsat vistieria Clubului cu mai bine de 7 milioane de Euro şi zero datorii, situaţie rară, dacă nu cumva unică în Liga 1”.

Bine, dacă Oţelul stătea „unic” cu banii, de ce a renunţat Mittal la club? Şi n-a renunţat oricum, a renunţat pentru 1 euro! Nici în filmele indiene nu dai peste astfel de mărinimii. Mai ales în timp de criză globală! Marius Stan nu spune din ce surse s-au achitat datoriile clubului, acelea care împingeau clubul spre „faliment cu milioanele în cont”. Dar îl acuză pe noul patron de scheme financiare: vrea să ia banii de la UEFA şi să ruineze Oţelul.

O schemă financiară există. Există şi interese extrafotbal, care au dus la sărăcia fostei campioane. Dar e prea devreme să ne pronunţăm cine, cînd şi prin ce metode a prădat Graalul de la UEFA. La cum a oscilat situaţia Oţelului în ultimele luni, n-ar fi de mirare să aflăm, mîine, că echipa are iarăşi o situaţie „rară, dacă nu unică”. Şi că la Galaţi se construieşte un nou stadion, de Ligă.

Cine sînt Bucşarii capitalişti sau de stat, din acest caz, vom afla cu certitudine doar dacă se împlineşte profeţia lui Dumitru Dragomir şi „intră DNA-ul pe fir”. Deocamdată, avem motive să ne mirăm că autorităţile locale s-au delimitat demonstrativ de club. Şi-au luat pancartele înapoi, dar n-au revendicat nici un leu, nici un „Euro”, cum ar scrie Marius Stan, deşi la „Club” s-au investit şi bani publici.