Vor mai mult?

Reacţii la cald: steliştii promit să „distrugă” Chelsea, Chelsea promite să-i ia în serios

Chelsea, rivala Stelei din „optimi”, vrea să cîştige Europa League. Nu pentru glorie. Vrea să cîştige un trofeu pentru a se consola după eliminarea din Champions […]

Reacţii la cald: steliştii promit să „distrugă” Chelsea, Chelsea promite să-i ia în serios

Chelsea, rivala Stelei din „optimi”, vrea să cîştige Europa League. Nu pentru glorie. Vrea să cîştige un trofeu pentru a se consola după eliminarea din Champions League. Chelsea în varianta Rafa Benitez este o echipă care are o zi proastă cu 60 la sută posesie şi 20 de şuturi pe poartă într-un meci. Nici antrenorul, nici jucătorii n-au fost  mulţumiţi de felul cum s-au descurcat în jocul cu Sparta Praga. Pe englezi i-a salvat Hazard, la propriu, Eden Hazard, pe stelişti i-a salvat Dumnezeu, la figurat.

Secretul succesului în faţa „copiilor” de la Ajax pare să se afle, culmea, în lacrimile unor bărbaţi. „Ne-am sacrificat, ne-a făcut Mister să plîngem, înainte de meci, ne-a arătat un videoclip, ceva cu 400 de metri la atletism”, a explicat Latovlevici. Are şi atletismul ăsta efectele lui. Dacă fundaşul Stelei ar fi spus că videoclipul i-a făcut să alerge mai mult, ar fi fost de înţeles. Pentru că roş-albaştrii chiar au alergat mai mult. Dar să plîngă… Fapt e că strategia a funcţionat, bilă albă pentru cei care cred că psihologii la echipă au un rost.

După ce au stors batistele, steliştii au jucat la Bucureşti altceva decît la Amsterdam. Remarcabila muncă în echipă, forţa regăsită a grupului, publicul şi constanţa lui Latovlevici au împins Steaua încă un pas în Europa. Reghecampf şi elevii lui şi-au cîştigat respectul acolo de unde unde şefii roş-albaştrii obţinuseră doar comentarii ironice şi interdicţii la dineuri. Cînd Rafa Benitez spune că Steaua este „o echipă periculoasă”, e o mare laudă. Spaniolul e meşter în echipe periculoase şi e singurul antrenor din lume care a triumfat în Champions League şi Europa League cu două echipe diferite.

După ce bucuria calificării va fi trăită şi exprimată, în fel şi chip, va veni vremea pentru această întrebare: se poate mai mult? Victoria cu Ajax are toate datele şi profilul unui meci de legendă. Conţine destulă poveste şi destule răsturnări de situaţie ca să ajungă pe cîteva sezoane. Cît a trecut de la meciul cu Valencia? Opt ani. Vor urma alţi opt ani în care steliştii vor rememora penalty-urile cu Ajax? Sau vor apărea şi alte repere luminoase, în „dubla” cu Chelsea şi, mai ştii, după ea?

Latovlevici zice că da, „mergem să batem şi acolo, de ce nu, distrugem tot!”. Avantajul unei calificări obţinute după 0-2 în tur constă în credinţa că orice e posibil. Chiar şi să învingi campioana Europei la ea acasă. Important pentru Steaua este să rămînă în această stare, prin orice metode. Să ruleze în vestiar curse de atletism, filme cu baseball şi alte istorii motivaţionale.

În contextul fotbalului românesc, al campionatului românesc, steliştii se pot declara fericiţi cu ceea ce au realizat. Nu le mai rămîne decît să sărbătorească şi să primească oferte din străinătate. De ei depinde dacă vor mai mult. Dacă vor să „distrugă” Chelsea sau doar să o înfrunte onorabil.

Pe englezii lui Abramovici i-am văzut de aproape, în meciurile cu CFR: nu s-au arătat prea spectaculoşi, n-au muşcat din gazon, de atîta concetrare. Au învins fără să se agite, cu plictis de echipă mare. Vorba lui Terry, după meciul cu Sparta: „Îţi trebuie detaşare şi precizie clinică. Noi le avem”. E bine de ştiut, dacă ţii morţiş să-i distrugi.