Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Cei mari, alături de cei mari

O solidaritate memorabilă: mari sportivi români au încurajat un mare film românesc la un mare festival.

Filmul „Poziţia copilului”, laureat cu Ursul de Aur la Berlin, a avut parte de o campanie de susţinere neobişnuită. Mari campioni, Laura Badea, Patzaichin, […]

luni, 18 februarie 2013, 10:27

O solidaritate memorabilă: mari sportivi români au încurajat un mare film românesc la un mare festival.

Filmul „Poziţia copilului”, laureat cu Ursul de Aur la Berlin, a avut parte de o campanie de susţinere neobişnuită. Mari campioni, Laura Badea, Patzaichin, Alina Dumitru, Diana Mocanu, Leonard Doroftei, Alin Moldoveanu, Ana-Maria Brînză, Corina Ungureanu, au încurajat singurul film românesc aflat în competiţia berlineză. I-aţi putut vedea vorbind despre film şi pe site-ul Gazetei.

Două lucruri se pot face după astfel de triumfuri „copleşitoare”, cum şi-a descris regizorul Călin Netzer senzaţia de pe scena Berlinale Palast. Să ne bucurăm pentru că unii de-ai noştri au reuşit. Şi să fim mîndri, cu măsură, că lumea mai află şi cîte ceva interesant despre noi. Nu doar că dăm năvală ca figuranţii în decorul cu ştaif al Albionului.

După ce ne-am bucurat şi mîndrit, merită să ne oprim asupra alăturării dintre premianţii cinematografiei şi premianţii Jocurilor Olimpice. Ideea campaniei este simplă, atît de simplă încît aproape o uitasem. Este ideea care face posibilă bruma de încredere pe care-o mai avem în noi ca neam, ca societate. Este ideea simplă, dar nu banală, că valorile se recunosc între ele, se respectă şi se susţin, în ciuda lipsei dominante de respect şi a mediului vitreg în care se dezvoltă.

Se recunosc pentru că performanţele lor, din film sau din sport, au fost obţinute, după cum mărturisea Diana Mocanu într-un interviu, prin „efort susţinut şi din aproape în aproape”. E suficientă această experienţă comună a sacrificiului, a vocaţiei şi a îndîrjirii pentru a forma legături mai tari decît breaking news-urile.

Solidaritatea valorilor nu e o metaforă de marketing. Există şi în viaţa reală, nu doar în campaniile de promovare. Există, deşi n-o vedem la televizor. A existat dintotdeauna şi ne face bine la moral să ne reamintim de ea. Probabil, foarte probabil şi înşelător de vizibil, există şi o solidaritate întru nulitate. O solidaritate întru mediocritate. Nu ne interesează. Nu contează. Faptul că marii sportivi au încurajat un „mare film românesc”, cum l-a numit Florin Zamfirescu, la un mare festival reprezintă o sursă importantă de speranţă.

O ştim, deşi nu ne place: medaliile olimpice nu sînt o dovadă că sportul românesc prosperă. La fel, trofeele la festivalurile de film nu sînt o dovadă că cinematografia românească o duce pe roze. Nici pomeneală. Premiile din afară probează doar valoarea unor excepţii. Sportul nostru trăieşte din munca şi vocaţia cîtorva oameni, la fel şi cinematografia. Să faci film în România seamănă destul de bine cu antrenamentele Dianei Mocanu în cadă sau cu vîslitul echipajului de 8 plus unu printre şalupele Top 300.  Nu e uşor.

Andrei Pleşu găsea nepotrivit faptul că ne adaptăm la orice, chiar şi la criză: „Dacă te descurci, nu vrei să schimbi nimic”. De zeci de ani, scoatem aur cu pagaia ruptă. Avem oameni care fac filme bune, dar ne ambiţionăm să investim în cultul caloriferului şi al caloriferistului, ca în „Cel mai iubit dintre pămînteni”.

Printr-un concurs nefericit de împrejurări istorice, titlurile, medaliile, trofeele alimentează, cumva, dezinteresul nostru pentru reforme, într-un domeniu sau altul. Talentul sportivilor şi al artiştilor maschează o lipsă colectivă de talent pentru schimbare. Dacă se poate şi aşa, să scoţi performanţe din mai nimic, de ce am face altfel? Performanţele nu se obţin din fotoliu, aşa-i. Dar nu vorbim de sport sărac sau bogat, de cinematografie bogată sau săracă. Vorbim despre nepăsare, în cel mai bun caz, şi despre bătaie de joc sistematică.

Nu avem motive să credem că lucrurile se vor înviora prea curînd. Avem, în schimb, acest motiv de optimism: o coaliţie a binelui îşi urmează cursul. Cei mari stau alături de cei mari, indiferent unde i-am pune noi. „Gîndirea de meci”, cum o numea Pleşu, gîndirea care ne împarte în stelişti, rapidişti, cei care votează, cei care nu votează, nu ne-a acaparat cu totul. Începem să ne identificăm şi să ne respectăm valorile.

Se prea poate ca lumea noastră să arate, cum spunea acelaşi scriitor, „ca un stadion fără arbitri”. Dar, din fericire, nu jucăm toate meciurile acasă. Din cînd în cînd, cîte un român are parte de recunoaştere internaţională. Şi atunci, în fine, iluminaţi şi solidari, se cuvine să-l recunoaştem şi noi.

Comentarii (13)Adaugă comentariu

CLA (94 comentarii)  •  18 februarie 2013, 11:48

VIATA DE ZI CU ZI IN ROMANIA ESTE UN FILM DE OSCAR. DIN NEFERICIRE NU SE POATE FACE O COMEDIE.

ILIE CURCIANU (2 comentarii)  •  18 februarie 2013, 12:35

Un articol foarte bun . punctual , corect … si drept la tinta . poate ca este timpul ca impreuna cu ei ( „exceptiile ” din sport , cinematografie , olimpici la mate, fizica, etc, cultura ) sa consolidam , sa recladim societatea romaneasca ce se compromite pe zi ce trece . avem cu totii aceasta datorie fata de cei ce vin din urma , copii nostrii . ptr ca ei sa traiasca intr.o altfel de romanie , unde primul sa fie munca , daruirea , pasiunea , cinstea .

ILIE CURCIANU (2 comentarii)  •  18 februarie 2013, 12:39

felicitari ptr articol . la cat mai multe de acest gen . poate doar asa pliticienii si nu numai se vor „trezi” si vor face ceva ptr societatea romaneasca , ptr tineri .

lord belial (182 comentarii)  •  18 februarie 2013, 13:27

dra andries, vorbesti in totala necunostinta de cauza a fenomenului cinematografic din romania.
campania ‘sustinem romania la berlinala’ – amuzant, pt un film produs de SOLOMON, si realizat de NETZER, daca numele iti indica in vreun fel provenienta pur romaneasca a demersului. campania respectiva e praf si pulbere: sa pui niste sportivi romani sa sprijine un film cu romani bogati (sau imbogatiti peste noapte) care pling, in conditiile in care 3/4 din romania plinge de foame, e o fatarnicie. o ipocrizie.
filmul asta e filmul unei anumite nise din cinematografia romaneasca. sprijinindu-se tipul asta de filme – mici, cotidiene, minimaliste – se omoara din fasa alt tip de filme, care nu primesc finantare de la cnc tocmai pt ca cnc investeste doar in timpul asta de cinema premiat, care nu aduce 10 spectatori in sala.
filmul asta nu reprezinta romania mea.
il gasesc strain de mine, de tot ce inseamna pt mine romania. daca asta e cinematografia romana, ma spal cu ea pe cap.
iar solidaritatea asta artificiala a boxeurului de cursa lunga cu un film de cursa scurta mi se pare ca este o facatorie cusuta cu ata alba, o forma fara fond, o minciuna, o prefacatorie cu scopuri clare de marketing.

vasco (317 comentarii)  •  18 februarie 2013, 13:34

@MariaAndries,

O ştim, deşi nu ne place: medaliile olimpice nu sînt o dovadă că sportul românesc prosperă. La fel, trofeele la festivalurile de film nu sînt o dovadă că cinematografia românească o duce pe roze. Nici pomeneală. Premiile din afară probează doar valoarea unor excepţii. Sportul nostru trăieşte din munca şi vocaţia cîtorva oameni, la fel şi cinematografia. Să faci film în România seamănă destul de bine cu antrenamentele Dianei Mocanu în cadă sau cu vîslitul echipajului de 8 plus unu printre şalupele Top 300. Nu e uşor.

Perfect zis.Ce mai poate fi adaugat.Poate doar faptul ca numai prin educarea de mici a copiilor,de catre din ce in ce mai multi parinti,in spiritul muncii corcte,cinstite,poate doar ca biserica,de orice confesiune,nu numai sa predice ci chiar sa practice prin slujbasii ei o morala adevarata…Ma opresc,prea e ridicol si utopic.Mai exista cineva care sa creada in miracole?

johnnyfer (71 comentarii)  •  18 februarie 2013, 13:47

atat timp cat pe prima pagina a site-ului vostru (si nu numai) sunt zeci de articole despre „ciobanul luminii”, chiriches etc. si mai nimic despre sport, asta ramane un simplu articol care merita citit, dar atat.
am mai zis si pe blog-ul lui Tolontan, initiati o campanie media agresiva despre sportul la nivel de copii si juniori, faceti comparatii intre ce se intampla la noi si in tarile vecine (ungurii au avut mai multi inotatori la Londra decat noi, de ex.), aduceti mai des in prim-plan proiecte ca cel de la Rasnov, ca Academia lui Hagi, mergeti in scoli si licee si faceti o publicitate agresiva competitiilor (destul de putine) care inca se mai desfasoara p-acolo, prezentati scolile de sport (antrenori, conditii, perspective) etc.
apropos, cupa liceelor la fotbal mai exista?

maria andries (1349 comentarii)  •  18 februarie 2013, 13:50

Pt. lord belial, pacat ca-l judeci fara sa-l fi vazut, doar dupa numele celor care l-au facut. De unde stii ca-i minimalist? Poate-i neorealist 🙂

lord belial (182 comentarii)  •  18 februarie 2013, 14:07

@maria andries – poate l-am vazut cind inca se lucra la el, sau crezi ca filmele astea se vad pt prima data la vizionarile cu presa?

si un film poa’sa fie si neorealist si minimalist, cei doi termeni nu se exclud reciproc. dar tot facind filme minimaliste, paupere din punct de vedere estetic, nu faci altceva decit sa cazi intr-un manierism facil, de reteta, pe care il justifici ca nu sint bani de productie. eh, ba sint, numai ca, in loc sa inchiriem un crane de 12 m, il punem pe butica sa filmeze de pe umar si o explicam noi apoi din papini, drept optiune regizorala.

filmul e o mizerie pe bani publici si privati, un film care in 2013 va aduce fix 30 de spectatori in sali. pt ca oamenii s-au saturat sa ii vada pe aceiasi si aceiasi actori, in alte roluri, dar prefacindu-se in acelasi registru stilistic. cum sa il mai cred pe bughi ca e personajul din film, cind l-am vazut in ”din dragoste cu cele maibune intentii” la fel de chinuit si neverosimil in rolul unui baiat anxios, speriat de expiatia mamicii lui dragi.

hai, sa va vad in sala de cinema, patrioti lozincarzi ce sinteti. ma spal cu filmul asta pe cap

maria andries (1349 comentarii)  •  18 februarie 2013, 14:18

Pt. johnnyfer, cupa liceelor exista, editia 2013 incepe in curind, ghici cine o promoveaza? 🙂

Tibi (15 comentarii)  •  18 februarie 2013, 15:16

@lord belial: nu inteleg ce problema ai inafara faptului ca filmul nu-ti place… Nici nu inteleg ce naiba vrei sa spui cu „filme minimaliste”…Minimaliste la ce?? La buget ??
Cred mai degraba ca tu NU intelegi acest gen de filme…Ele nu-si propun sa faca box office si sa umple salile pt ca nu-s abordabile pt o masa larga….
Arta cinematografica romaneasca actuala este enorm de apreciata in lume, nu atat prin prisma subiectelor abordate dar mai ales prin finetea cinematografica.
Daca talentele actuale vor face pasul inspre cinematografia gen Hollywood vom vedea…asta depinde de multi factori.

Tudor (23 comentarii)  •  18 februarie 2013, 16:10

@maria andries: Lasa-l Maria, ca astuia ii curge fiere prin vene. 🙂 Si da, o sa ma duc sa vad filmul.

lord belial (182 comentarii)  •  18 februarie 2013, 18:49

@Tibi
”arta” filmului exista doar intr-o ”industrie”, adica intr-un sistem organizat de productie a filmelor, din fonduri de stat (cca 80-90%), si de restul, ce mai cersesc producatorii pe afara. investitii private in romania pt filme, mai subtire. si, de cind cu modificarea legii audio-vizualului, nici agentiile de publicitate si media nu isi mai varsa capitalul 2% in productia de film romanesc.

filmele, chiar si alea arthouse, sint facute pentru spectatori, pentru un circuit care tre sa amorseze investitia initiala. cind un film nu atrage spectatori in sala, se spune ca a mincat banii degeaba. fondurile cnc sint rambursabile, chiar daca solomon, giurgiu, si alti producatori de frunce nu obisnuiesc sa isi plateasca inapoi banii luati de la stat. asa ca mai scuteste-ma cu filmele pe care nu le inteleg eu, pt ca ele, in circuitul international adevarat, nu sint distribuite. pt ca nu vind. pt ca nu aduc lumea in sali, in ciuda premiilor lor. asta inseamna ca se fac niste filme falimentare.

saraciile astea de film romanesti traiesc ca efemeridele: pe scenele festivalurilor, in articole gen andries, in comentarii pe bloguri, dar mai putin acolo unde conteaza – in salile de cinema. nu fac istorie, nu produc isterie. sint niste filme osificate in forma, obosite in continut, niste rateuri.

nici macar box office romanesc, top 10, nu are nici un film in top. stii de ce? ca va duceti la piratii din caraibe si la hansel si gretel, niste filme care va prezinta o alta realitate decit cea pe care ne-o prezinta obstinant filmel e romanesti la care ma apuca ingrozitor cascatul

17 NT (383 comentarii)  •  18 februarie 2013, 22:55

iar, cit pi si sa nu citesc, inca un articol al anului.
Greseala Mariei. Titlul corect, ar fi trebuit sa fie:
„Gindirea de meci” – cea din articol,
fara legatura cu Plesu, care n-a nimerit-o. Teoretician.

Bine zis „Printr-un „concurs nefericit de împrejurări istorice” titlurile, medaliile, trofeele alimentează, cumva, dezinteresul nostru pentru reforme, într-un domeniu sau altul.”
Reforme, decizii, sint ale conducatorilor. Valorile nu ajung in general, nu numai in RO, la conducere. „Gindirea de meci” o au si mafiotii, banditii.
Pe vremea „Reconstituirea”, reformele si deciziile luate de gindirea de meci cacomunista erau scuzabile. Ce sa te astepti de la niste tovarasi culti debili criminali mafioti sifilitici scoliti la alti pretini sifilitici.
Azi n-ar mai fi nici o scuza.
Trebuie ca Justitia sa desfiinteze gindirea de meci a infractorilor care ajung sa faca reforme si sa ia decizii.
Trebuie ca Justitia sa asigure ca debilii sa mearga la vot doar daca vor, sa se voteze pe interese dar nu pe mici, bere, 50 de lei.
Trebuie ca Justitia sa separe afaceristii de politicieni, dar nu asa ca odata ajuns la ciolanul politic, infractorii astia sa transfere afacerili sotieiilor actuale si viitoare, rudelor.
Trebuie ca Justitia sa se asigure ca Bancile sa functioneze ca in EU. Ce banci sint alea care cresc dobinda pe timp de criza, dau milioane analfabetilor care salveaza cluburi falimentare, construiesc complexe de locuinte si hoteluri fara sa ceara nici macar asigurarea de incendiu. Asta e mafie, nu banca.
Trebuie ca Justitia sa observe ca nu ajung suficiente produse locale in magazine, se importa tot. Poate descopera o gindire de meci a unei mafii. Putinele produse care ajung in magazin, ex Tarie, ori numitul „Vin”, ajung pt ca 4-5 mafioti si-au impartit piata si fac presiune la care micul producator, ori exportatorul nu rezista. Pagubit e tot consumatorul, votantul debil mintal, caruia i se baga pe git calitate proasta, chimicalii, otravuri.
Cu siguranta cei mai multi votanti consuma inainte de vot o asemenea Sticla. Asa ca are si Plesu teoreticianul vinovatul. Sticla Plesule, Sticlele si Borcanele!

Comentează