Zeiţe şi găleţi
Canotajul românesc speră: se strînge apă în sala de gimnastică de la Izvorani.
Plouă în sala de gimnastică de la Izvorani. Nimic nou sub soare şi nori, că plouă într-o sală de sport de un milion de euro, în România […]
Canotajul românesc speră: se strînge apă în sala de gimnastică de la Izvorani.
Plouă în sala de gimnastică de la Izvorani. Nimic nou sub soare şi nori, că plouă într-o sală de sport de un milion de euro, în România anilor 2000. O sală inaugurată acum şapte ani, nu şaptezeci. Ei, şi? Bine că avem şi sălile astea, să nu mai căutăm nod în papură: ba sînt prea mulţi bureţi în bazin, ba e prea multă apă pe sol. Să privim şi partea plină a găleţii!
Gimnastele din lotul naţional nu se plîng că se antrenează printre mopuri şi căldări. Păi, cum, ele să se plîngă? Zeiţele? „Nu ne împiedicăm de găleţi, ne anunţă antrenorii la orice pas!”, a spus Larisa Iordache, la DolceSport.
Octavian Belu arată retoric spre constructori: „Au făcut superficial acoperişul, sînt veniţi de undeva de unde plouă foarte rar, probabil din Sahara”. Nu chiar din deşert, au venit de la Cernavodă. Sala de gimnastică de la Izvorani a fost ridicată de General Concrete SRL. Conform Ziarului Financiar, peste această firmă s-a abătut o ploaie de comenzi de la Compania Naţională de Investiţii (CNI). Între 2007 şi mai 2010, a primit nu mai puţin de zece contracte, în valoare totală de 108 milioane lei.
Aceşti constructori „saharieni”, cum i-a numit antrenorul, s-au scăldat în contracte şi după ce au ridicat sala de la Izvorani. Au primit, printre altele, comanda pentru lucrările de execuţie a sălii de sport de la CS Dinamo.
Nici înainte de Izvorani, constructorii din Cernavodă n-au suferit de secetă. Ridicaseră sala de sport de la Cornu. Ion Ţiriac a văzut-o, i-a plăcut şi a comandat una la fel. România liberă observa că, în ciuda proiectului identic, preţul sălii de la Cornu e de patru ori mai mare, 4 milioane de euro. Patronul General Concrete dădea atunci jurnaliştilor un răspuns pe măsura diferenţei: „Cu cine să lucrez, domne, dacă nu cu statul? Cine face în criză investiţii? Sînteţi copii?”. E o replică aproape la fel de tare cu cea a Larisei: „Nu ne împiedicăm de găleţi!”.
Dar să-i lăsăm pe particularii de la General Concrete aşa cum i-am găsit, în plata statului. Să ne mai uităm o dată la tavanul inundabil de la Izvorani! Să fie vina micilor dragoni ai construcţiilor, să fie vina climei? Cum zicea Octavian Morariu în vară? „Izvorani e o bază, dar şi o lecţie!”. Dacă se oprea aici, pedagog rămînea. „O lecţie”, a continuat şeful COSR, „o lecţie că se poate construi fără să furi şi că se poate face administrare în mod corect”.
Lecţie? E ditamai cursul!
Morariu cerea la acea vreme reformă şi un pic de unt pe pîine: să primească în grijă toate bazele sportive naţionale. Ce soluţie practică! Dacă se descurcă să administreze toate bazele, COSR sigur e în stare şi să cîrpească tavanul de la Izvorani. Pentru că asta trebuie făcut, în primul şi în primul rînd. Apoi are tot timpul să caute explicaţii. De dramatisme nu mai e loc, după „Nu ne împiedicăm de găleţi!”.
În materie de explicaţii, plouă cu variante, ca să-l parafrazăm pe Bacovia. În ianuarie, Monitorul de Suceava a prezentat cazurile a două săli de sport inutilizabile. Sala din Bosanci, de 750.000 de euro, veche de doi ani, are scaunele rupte, n-are apă şi electricitate, iar primarul dă vina pe elevi, care au „făcut distrugeri cînd nu erau supravegheaţi”. Sala din Todireşti, de 950.000 de euro, veche de patru ani, are, de asemenea scaunele rupte, pentru că a fost construită după măsuri greşite. E prea mică şi mingile izbesc una-două tribunele. Primarul i-a dat totuşi o utilitate, mutînd Biblioteca din Todireşti în vestiar. Şi a explicat ce-i cu scaunele: „Încă nu le înlocuim, ca să fie sparte iarăşi. Vom pune o plasă de protecţie!”. Păi, nu?
COSR are la dispoziţie modelul Bosanci şi modelul Todireşti. „Gimnastele sînt de vină, pentru că sar prea sus!” sau „Nu reparăm sala ca să plouă iarăşi în ea!”. Dacă iacobinii olimpismului vin cu un model revoluţionar, nu se supără nimeni. Deocamdată, cazul de la Izvorani e suspect de clar. Toată lumea ştie de unde vine apa asta de pe podeaua sălii: din cer.