Scoateţi chitanţele, domnule Copos!
O veste proastă pentru uniii, o veste aşteptată şapte ani de cetăţenii statului de drept: primul verdict în Dosarul Loteria 1.
După şapte ani, două săptămîni şi patru zile de la începerea urmăririi penale în Dosarul Loteria 1, a fost […]
O veste proastă pentru uniii, o veste aşteptată şapte ani de cetăţenii statului de drept: primul verdict în Dosarul Loteria 1.
După şapte ani, două săptămîni şi patru zile de la începerea urmăririi penale în Dosarul Loteria 1, a fost dat verdictul din prima instanţă. Judecătoria sectorului 2 l-a condamnat pe George Copos la patru ani de închisoare cu executare, pentru evaziune fiscală în formă continuată. Valoarea prejudiciului adus statului: în jur de un milion de euro.
De ce a durat atît de mult procesul? Deoarece trăim într-un stat de drept şi sîntem egali în faţa legii. A fost nevoie de trei ani doar pentru a se citi rechizitoriul. George Copos deţinea funcţia de vicepremier cînd procurorii au cerut trimiterea lui în judecată. Era înalt funcţionar al statului, iar Dosarul Loteria 1 a fost trimis la Înalta Curte. Apoi n-a mai fost înalt funcţionar al statului, iar avocaţii lui au invocat excepţia de neconstituţionalitate. Apoi au invocat alte excepţii, cum ar fi „excepţiile privind nulitatea absolută a actului de sesizare”. Ce înseamnă asta? Nu juridic, practic, înseamnă încă două-trei luni de amînare.
În şapte ani şi ceva, Dosarul Loteria 1 a fost mutat de opt ori de la o instanţă la alta. Prima oară aţi aflat despre caz din paginile Gazetei. Acum mai bine de şapte ani. Între un dosar şi un verdict încape o bucată de viaţă. Nu doar din viaţa inculpaţilor, din viaţa noastră, a cetăţenilor statului de drept. Dacă înlocuiţi sediile vîndute Loteriei Române cu fotbalişti, obtineţi exact schema din Dosarul Transferurilor. Un alt dosar în care patronul Rapidului a primit o condamnare cu executare, de cinci ani, în Apel. „O hotărîre nedreaptă şi nelegală”, cum a descris-o inculpatul însuşi.
Dacă înlocuiţi sediile Loteriei sau fotbaliştii cu hoteluri, întreprinderi, terenuri sau orice alte bunuri care pot reprezenta obiectul unei tranzacţii, obţineţi istoria prescurtată şi nota dominantă pentru cei 22 de ani de capitalism românesc. Pentru ultimii 22 de ani de fotbal românesc, în care conducătorii ca George Copos nu reprezintă excepţia, ci regula. 22 de ani în care am primit engros lecţii despre valoare, despre afaceri, despre presă, chiar şi lecţii despre Justiţie: ce înseamnă ea şi cum ar trebui aplicată.
În calitate de şef al unui club de fotbal şi, prin urmare, deţinător al unei surse de notorietate, George Copos şi-a pledat cauza la televiziuni. A susţinut sus şi tare că trimiterea lui în judecată în Dosarul Transferurilor „este o tîmpenie”. Sau că „justiţia nu se face în mass-media”, declaraţie făcută după achitarea în prima instanţă din acelaşi dosar.
Nu, fireşte că nu se face în mass-media, justiţia se face în sălile de judecată. Şi nu se bazează pe vorbe şi pe excepţii, se bazează pe probe şi pe legi. „Voi demonstra că toate operaţiunile grupului de firme Ana au fost legale”, declara vicepremierul Copos în 2006, după o întrevedere cu procurorii. Au trecut şapte ani. Cu alte cuvinte, domnule Copos, s-a cam făcut vremea să vă ţineţi de promisiune. S-a terminat timpul pentru lecţii. Acum e timpul să scoateţi chitanţele din buzunar. Probele.