Comerţ cu amănunte

Iarna asta nu s-a mai răsturnat căruţa cu sud-americani în Liga 1. O fi de bine, o fi de rău?

Tîrgul de iarnă din Liga 1 nu mai are verva de altădată. Nu se mai transferă în cantităţi industriale, nu […]

Iarna asta nu s-a mai răsturnat căruţa cu sud-americani în Liga 1. O fi de bine, o fi de rău?

Tîrgul de iarnă din Liga 1 nu mai are verva de altădată. Nu se mai transferă în cantităţi industriale, nu se mai vehiculează sume bombastice, dar acestea nu sînt semne rele. Sînt semne că în fotbalul nostru se practică o economie mai aşezată. Un capitalism mai puţin sălbatic decît în vremurile cînd Dinamo exporta fotbalişti pe bandă rulantă în spaţiul ex-sovietic sau în Asia. Mai bine mai tîrziu decît niciodată! După ce au vîndut tot ce se putea, şefii dinamovişti au decis, iată, în sfîrşit, să-i asculte pe suporteri şi să păstreze jucătorii. A plecat doar Cristi Pulhac, liber de contract, la Qabala, în Azerbaidjan.

Unde sînt „tunurile” de altădată? Greu de spus, de vreme ce acum finanţatorii nu mai turuie sume la TV. Se lucrează mai discret, tranzacţiile nu mai au sonoritatea de acum cîţiva ani. Rareori valoarea anunţată a unei tranzacţii trece de 200.000 de euro. În privinţa cîştigurilor, CFR Cluj stă, comod, în capul listei. Bastos a ajuns la Al-Nassr, pentru 3,5 milioane de euro, iar Sougou se pregăteşte să semneze cu Olympique Marseille, pentru 4 milioane de euro. Cealaltă echipă calificată în primăvara europeană, Steaua, l-a vîndut pe Dumitraş la Ceahlăul, pentru 100.000 de euro şi l-a luat pe Rîpă, de la Oţelul, pentru 100.000 de euro. Scor alb în contabilitate.

În privinţa numărului de achiziţii, Pandurii se află pe primul loc. Nu Steaua, nu Rapid, nu Dinamo, nu CFR. Urmează Gaz Metan Mediaş şi, n-aţi ghicit!, Turnu-Severin. Se ascute lupta de clasă între „fanioanele primăriilor
sau ale companiilor de stat şi cluburile private.

Marile manevre au lăsat locul micilor înţelegeri. Mişcările browniene de la Bistriţa la Pandurii sau de la Alba-Iulia la Vaslui nu ţin suporterii cu sufletul la gură. Dar nici nu-i îndeamnă să-şi facă mari iluzii. Pînă la urmă, transferurile mărunte sînt o formă mai onestă de relaţii cu publicul, decît să-i promiţi hegemonii şi cupe europene.

Motivele acestui mercato cenuşiu sînt puţine, dar serioase. În primul rînd, insolvenţa, despre care se vorbeşte tot mai aplicat în fotbalul nostru. În al doilea rînd, Dosarul Transferurilor şi verdictele din a doua instanţă, care au arătat că distanţa dintre paradisurile fiscale şi închisoare e mai scurtă decît se credea acum cîţiva ani. În al treilea rînd, banii din drepturile TV se află încă în conturile LPF, din raţiuni de inginerie financiară.

Iarna asta n-o să vedem loturi de mariachi prezentate oficial la palat, nici fotbalişti români căpătînd brusc accent de Serie A. Dar, judecînd după ultimele sezoane şi ultimele campanii de transferuri din Liga 1, ce poate fi mai spectaculos pentru fotbalul nostru decît însăşi starea de echilibru?