Lista ruşinii sau lista infracţiunii?
După apa caldă, Mihai Stoica a mai descoperit ceva: datele personale pot constitui obiect de şantaj.
Mihai Stoica îi ameninţă pe suporterii Stelei cu umilirea pe site-ul oficial al clubului. Cei care comandă bilete pentru meciul cu Ajax şi apoi […]
După apa caldă, Mihai Stoica a mai descoperit ceva: datele personale pot constitui obiect de şantaj.
Mihai Stoica îi ameninţă pe suporterii Stelei cu umilirea pe site-ul oficial al clubului. Cei care comandă bilete pentru meciul cu Ajax şi apoi se răzgîndesc vor apărea în ceea ce managerul roş-albaştrilor a numit „lista ruşinii”.
Ne aflăm la ani-lumină de cluburile care înapoiază banii pe bilete fanilor, după înfrîngeri ruşinoase. Bine, ştiam că marketingul sportiv din Liga 1 se află mult sub pragul european. Dar asta chiar e una nouă: să ameninţi fanii cu listarea pe site-ul oficial! Dacă se va petrece într-adevăr aşa ceva, Mihai Stoica, site-ul de vînzări de bilete al Stelei, Steaua şi site-ul ei oficial sînt buni de dat în judecată. Există o lege, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, nr.677/2001, care interzice abuzuri de acest gen.
Dacă n-ar exista o astfel de lege, numele persoanelor, CNP-ul, numărul de telefon, adresele de reşedinţă, adresele de mail, numărul de card şi alte date solicitate la vînzările on-line ar ajunge pe toate gardurile. Pe lista ruşinii, a mîndriei sau pe orice altă listă care ar străfulgera întunericul de idei al vreunui comerciant.
Aşadar, Mihai Stoica are voie să facă publice numele fanilor care s-au răzgîndit doar dacă obţine acordul în scris al fiecăruia dintre ei. Nu poate justifica o astfel de „pedeapsă” prin vreo urgenţă de ordin legal sau umanitar. 23,5 euro reprezintă preţul unui bilet la meciul de pe Amsterdam ArenA, nu valoarea taxei de protecţie a datelor personale, achitate în contul staff-ului roş-albastru.
Conform notificărilor de pe site-ul de bilete al Stelei, „scopul colectării datelor este: emiterea documentelor de plată, informarea Utilizatorului asupra stării comenzii şi livrarea către Utilizator a biletelor comandate”.
Managerul stelist probabil ştie despre ce este vorba. Dar a aruncat avertismentul cu „lista ruşinii”, la intimidare. Cine citeşte, nu-i aşa, paragrafele alea scrise cu litere mici, despre drepturi şi obligaţii? Sau poate Mihai Stoica nu consideră numele drept dată cu caracter personal. E o informaţie cu mult mai puţin personală decît porecla sau numele de alint.
Să vinzi bilete la meciurile Stelei reprezintă o sarcină mai uşoară decît a vinde electronice sau electrocasnice: nu există concurenţă. Dar asta nu înseamnă că e loc de bătaie de joc. Asta nu face din cumpărătorii de bilete la meciurile Stelei o categorie inferioară de clienţi, cu mai puţine drepturi decît alte categorii, decît cumpărătorii de ciorapi, de lustre sau de avioane.
Mihai Stoica, dimpotrivă, crede că da. Crede că, în cazul excepţional al Stelei, clienţii nu au de ales. Sînt la mîna vînzătorului. Sînt „condamnaţi” la scos banii din buzunar. Oare? Ce spune acest mesaj despre modul în care-şi vede Steaua propriul public? Multe, dar nu de bine. Fanii se împart în „neserioşi” (cei care se răzgîndesc şi nu mai cumpără bilete) şi „serioşi” (cei care comandă şi cumpără). Pe seama tuturor, conducerea clubului îşi permite să facă poante de prost gust. Mai lipsea să le ceară fanilor „răzgîndiţi” scutiri medicale sau de alt fel. Păi, nu? Dovezi de bună-credinţă. Un om nu-şi schimbă părerea de azi pe mîine decît dacă e neserios.
Într-o altă companie, Mihai Stoica ar fi fost declarat un risc pentru afacere şi pus pe lista demisiei. Există lucruri cu care se glumeşte şi lucruri cu care nu se glumeşte. Unul dintre acestea este păstrarea confidenţialităţii datelor clienţilor. Sau, da, poţi să glumeşti cu aşa ceva, desigur, cum să nu? Eşti liber să-ţi dai în petic. O dată, apoi, a doua zi, închizi taraba.
Dacă făcea parte din conducerea unui club occidental, managerul Stelei nu ar fi îndrăznit să emită o astfel de „perlă” contrapoductivă. Sau ar fi îndrăznit, dar ar fi fost trimis rapid să-şi exercite talentele de comunicator într-un domeniu care exclude relaţiile cu publicul. Dacă mai există vreun astfel de domeniu în zilele noastre!