Arbitrii de valoare erau trei…

Garantat Mircea Sandu, Balaj prinde două meciuri pe etapă

O dată cu numirea lui Alexandru Deaconu la şefia CCA, în august, conducerea FRF a anunţat că va aduce şi un supervizor străin. Mircea Sandu i-a pomenit pe Marc Batta şi […]

Garantat Mircea Sandu, Balaj prinde două meciuri pe etapă

O dată cu numirea lui Alexandru Deaconu la şefia CCA, în august, conducerea FRF a anunţat că va aduce şi un supervizor străin. Mircea Sandu i-a pomenit pe Marc Batta şi pe Kyros Vassaras, explicînd: „Cel de afară nu va veni să conducă arbitrajul românesc, ci să-l organizeze”. „Cel de afară” n-a apărut încă, lăsîndu-i pe federali să organizeze ei, după criteriile lor, delegările şi promovările. Ochiul „cuiva de afară”, ochiul lui Pierluigi Collina, a văzut în Haţegan un arbitru de cupe europene. Ochiul dotat cu ochiometru al lui Mircea Sandu l-a măsurat şi catalogat drept mediocru, „noi l-am împins pe lista FIFA, dar nu vedeţi ce face în Liga 1?”.

Etapa asta, chiar n-o să vedem mare lucru, pentru că Haţegan s-a accidentat şi a fost înlocuit de Cristi Balaj, delegat la două meciuri pe week-end. Balaj, pe cai mari, dar cam mulţi. „Avem trei arbitri de valoare, ei se cheamă Balaj, Tudor şi Colţescu”, spune Mircea Sandu. Arbitrii şi oficialii din arbitraj au ordin de la UEFA să se abţină de la comentarii asupra propriei meserii. S-a creat, aşadar, un culoar larg pentru părerile federalilor. Deaconu, inventatorul expresiei pedante „a-ţi pune fluierul în cui”, s-a retras prematur din arbitraj. Şi a acceptat prea devreme funcţia de lebădoi-şef. Vocea lui s-a abținut regulamentar imediat după ce a anunţat „intrarea în evoluţie”. A constatat că „loturile sînt supranumerice în acest moment” şi a anunţat că va revizui listele. Consecinţă a suprapopulării terenurilor cu arbitri, Balaj prinde două meciuri pe etapă. Nu e un progres. Nici faptul că Mircea Sandu a revenit în forţă ca referent de specialitate în materie de arbitraj. Nici faptul că FRF şi CCA au dat liber la arbitri străini, la 6 meciuri pe sezon pentru fiecare echipă.

„Băi băiatule, dacă noi ne zbatem să vă fie vouă bine, nu înseamnă că voi trebuie să ne dezamăgiţi!”, predica Mircea Sandu într-o şedinţă CCA de acum cinci ani. „Băi băiatule” a primit avizul lui Collina să fluiere în Europa.

N-a dezamăgit. De ce nu fluieră Haţegan în dulcele stil modern, avangardist pe alocuri, şi în Liga 1? Pentru că reperele fotbalului nostru încep şi se termină cu Mircea Sandu. Alfa şi omega arbitrajelor. Supervizorul supervizorilor. Orice fel de autonomie are CCA, nu e o autonomie de breaslă. De vreme ce şeful Federaţiei decide competenţele şi incompetenţele. Comisia Centrală încă n-a ajuns o instanţă profesională destul de puternică încît să aibă mecanisme de control. Aşa că Haţegan poate arbitra mediocru într-un campionat mediocru fără să fie penalizat. Cel mult, riscă să nu prindă „lotul supranumeric” format din trei arbitri de valoare.

Sosirea „celui de afară” este iminentă. Se va produce curînd, din clipă în clipă, peste un an, doi ani, trei ani, cîndva. Şi oricum, va veni doar să organizeze, nu să conducă. Pînă atunci, Mircea Sandu spune nume, iar Deaconu revizuieşte listele. Am intrat în evoluţie. Sssst!