Olimpiada de consolare
Elisabeta Lipă a mai găsit o explicaţie: valoarea noastră se vede la Europene, nu la Jocurile Olimpice.
În viziunea originală a Elisabetei Lipă, pentru sportivii români ar trebui organizate nişte Jocuri Olimpice după Jocurile Olimpice. Aşa şi-ar arăta adevărata valoare. […]
Elisabeta Lipă a mai găsit o explicaţie: valoarea noastră se vede la Europene, nu la Jocurile Olimpice.
În viziunea originală a Elisabetei Lipă, pentru sportivii români ar trebui organizate nişte Jocuri Olimpice după Jocurile Olimpice. Aşa şi-ar arăta adevărata valoare. La Europenele de canotaj din Italia, de la Varese, delegaţia României a cucerit cu cinci medalii mai mult decît la Londra, unde n-a prins nici un podium: două de aur, una de argint şi două de bronz. Iar preşedinta Federaţiei Române de Canotaj a exclamat, în „Evenimentul zilei”: „Asta e valoarea noastră, nu cea de la Olimpiadă!”.
La Olimpiadă, concurau şi americanii, şi australienii, şi neozeelandezii, şi sud-africanii, şi chinezii, şi canadienii. Doamna Lipă i-a scăpat din vedere, tot mirîndu-se insistent că nu găseşte explicaţii pentru eşecul de la Londra: „Probabil că sportivii noştri au fost copleşiţi de emoţii, de presiune”. Pentru sportivii români ar trebui organizate, aşadar, nişte competiţii cu presiune cît mai mică. Ar bate record după record dacă ar concura, pe cît posibil, singuri.
Campionatele Europene sînt aproape ceea ce ne trebuie. Pe baza titlurilor continentale, nu a medaliilor olimpice, a fost declarată doamna Lipă cea mai bună canotoare a lumii. Fireşte că lucrurile nu stau aşa, fireşte că „Olimpiada e competiţia cea mai importantă”, cum recunoştea însăşi şefa canotajului, într-un interviu. Dar orice argument, chiar şi unul lipsit de logică, e bun pentru a şterge eşecul „inexplicabil” de la Eton Dorney. „Valoarea noastră” rămîne, pe următorii patru ani, cea de la JO. Probabil că am mizat pe caii greşiţi, probabil în bărcile româneşti ar fi trebuit să se afle alţi sportivi. Poate că ar fi trebuit selecţionată în lot şi fiica Doinei Melinte, care a ajuns vîslind discret, sub culorile lui CS Dinamo, la Bac-ul olimpicilor. Iată încă un lucru de explicat pentru federaţia de canotaj!
Curios, nici un moment doamna Lipă nu-şi pune problema că vina pentru sincopa londoneză îi aparţine ei, în calitate de manager al federaţiei. După 40 de ani de excelenţă, vine această pauză de gîndire în care se aude doar vocea doamnei Lipă acuzînd negustorii de suveniruri şi moleculele partizane de apă. De fapt, conduita ei se repetă în cazul fiecărui înalt funcţionar din sportul nostru. Inexplicabilul şi apa chioară poartă răspunderea şi suportă consecinţele!
De trei ani conduce doamna Lipă Federaţia Română de Canotaj. O poveste de eşec, cu toate cele cinci medalii de la Olimpiada Europeană de Consolare. Şi acum, o scurtă poveste nu de succes, o poveste despre pasiune şi, într-un fel, despre performanţă în sport. În 2008, un profesor de istorie-geografie a început „o frumoasă aventură omenească”, după cum a denumit-o „Le Monde”. La un liceu dintr-o comună izolată din Lorena, fără lacuri, fără bazine olimpice, profesorul a adus cîteva ergometre, aparatele folosite de canotori la antrenamentul pe uscat. Şi i-a convins pe elevi să vină în sala de sport. În trei ani, unu din şapte liceeni e canotor, iar comuna Chateau-Salins are sportivi cu care participă la campionatele Franţei. Asta e valoarea lor.