Vor sparge şi micul Ekranas?

În „dubla” cu lituanienii, Steaua trebuie să analizeze video doar terenul adversarilor şi nisipul de acasă

Steaua are cel mai facil adversar de vară europeană. Nu e o capcană pentru visători, chiar aşa stau lucrurile. CFR întîlneşte Basel, echipa care […]

În „dubla” cu lituanienii, Steaua trebuie să analizeze video doar terenul adversarilor şi nisipul de acasă

Steaua are cel mai facil adversar de vară europeană. Nu e o capcană pentru visători, chiar aşa stau lucrurile. CFR întîlneşte Basel, echipa care are plexiglas nou, după vizita lui Sorin Cîrţu. Vasluiul are „şansa lui”, cum comenta Cristi Chivu aterizarea lui Inter Milano în Moldova. Chivu ştie ce spune. Dinamo merge în Ucraina profundă, la Harkov, pe un stadion de Euro.
Iar la Steaua, la Steaua spiritele ar trebui să se calmeze. Reghecampf nu mai are motiv să spargă camerele TV şi să ia la bătaie pe toată lumea. Numele de FK Ekranas ar trebui să relaxeze o vreme tabăra roş-albastră. În turul al treilea preliminar din Champions League, lituanienii au pierdut în două seturi, 0-6, 0-5, în faţa lui Anderlecht.

Ca să treci de un asemenea adversar, Ekranas, sugestiv doar cu numele, trebuie să-ţi doreşti mai mult mediatizarea, nu victoria. Simplu, nu?

Lituanienii au un lot de aproape zece ori mai ieftin decît cel al Stelei, conform statisticilor de pe transfermarkt.co.uk. Cristi Tănase, după o victorie fulminantă cu „U” Cluj, valorează cît tot lotul „ecranului” baltic: 3,65 milioane de euro. Adversarii roş-albaştrilor au, totuşi, un avantaj, numai unul: antrenorul Valdas Urbonas se află la al treilea sezon pe banca lui FC Ekranas. Atît, nu e mare lucru, nu e cazul ca Reghecampf să se simtă huiduit de soartă. Pînă la urmă, îl cheamă Urbonas, nu Lucescuvicius sau Mourinhovicius.

Singurele probleme pentru Steaua în această „dublă” sînt problemele terenului propriu, pe care le-a întîmpinat şi în prima manşă cu Trnava. Plaja de pe Arena Naţională, plaja după care suspinau adversarii, a ofilit serios şansele roş-albaştrilor. Pe nisip, roş-albaştrii n-au înscris nici un gol, din ţşpe ocazii, pe gazonul decent de la Trnava, au înscris de trei ori. La analiza adversarului, adică studiul acela intens, cu înregistrările meciurilor vizionate fără număr, fără număr, pînă la obsesie, staff-ul Stelei ar trebui să ceară în loc de DVD-uri mostre de gazon de pe stadionul de 4.000 de locuri din Panevezys. Să pună iarba la microscop, să afle dacă a fost sau nu plantată de Oprişanavicius sau de Oprescuvicius, faimoşi designeri de peisaje fotosintetice.

Cît despre terenul de pe „Arena Naţională”, va fi testat de Messi. Dacă nici el nu înscrie, atunci… Pînă şi Mircea Sandu s-a considerat dator să observe că „ne facem de rîs cu gazonul ăsta, (…) e plin de gropi şi pe deasupra a fost şi vopsit”. Acum, să nu exagerăm. Una la mînă, nu era vopsea, era DDT. Doi, nu ne facem de rîs, nu mai mult decît ne-am făcut deja apropo de cultura cartofului. Doar ne dăm pur şi simplu cu stîngul în dreptul. În cupele europene, Steaua şi Dinamo vor avea viaţă grea acolo unde ar trebui să zburde: pe gazonul de acasă.

Asta e încă o ironie amară, pe lîngă ironia la îndemînă, cu FK Ekranas vs. FC Live de la Palat. Lîngă Stadionul Olimpic din Londra, grădinarii au muncit trei luni să creeze o pajişte care s-arate ca o pajişte necultivată, cu flori sălbatice. Dacă şi gospodarii Arenei Naţionale şi-ar propune acelaşi lucru, să imite natura, poate am vedea şi noi, la Bucureşti, în sfîrşit, un petic de gazon englezesc.