Ştiinţa de a amîna Viitorul

Craiova rămîne fără echipă în Liga 2: Viitorul n-are sprijinul Primăriei, iar Universitatea n-are voie de la Adrian Mititelu

Comitetul Executiv al FRF s-a reunit ieri, în Zona Crepusculară, şi a produs cîteva ciudăţenii otrăvite cu parafă. Printre altele, a […]

Craiova rămîne fără echipă în Liga 2: Viitorul n-are sprijinul Primăriei, iar Universitatea n-are voie de la Adrian Mititelu

Comitetul Executiv al FRF s-a reunit ieri, în Zona Crepusculară, şi a produs cîteva ciudăţenii otrăvite cu parafă. Printre altele, a respins, prin vot, cererea de înscriere în Liga a II-a a echipei Viitorul Craiova.

Cu două săptămîni înainte, preşedintele Mircea Sandu îi expedia, „cu aleasă consideraţie”, o scrisoare primarului Lia Olguţa Vasilescu. Tonul nu era din cale-afară de simandicos, dar mesajul era clar: „Prin prezenta dorim să vă aducem la cunoştinţă că Adunarea Generală a Federaţiei Române de Fotbal din data de 14 mai 2012 a hotărît să ofere un loc în Liga a II-a oraşului Craiova”.

Urmau o serie de condiţii: clubul să fie afiliat FRF, să depună formular de înscriere, să aibă sprijinul Primăriei etc, etc. Viitorul se pare că n-a îndeplinit regulile şi n-a prins loc în Liga a II-a. De la „a hotărît să ofere” la „a hotărît să respingă” s-au petrecut multe. Să presupunem că FRF chiar a revenit la gînduri mai bune faţă de lege şi de fotbalul craiovean. Să presupunem că ar fi acceptat înscrierea unei echipe din Bănie. Dar de unde şi pînă unde condiţia cu sprijinul Primăriei?
Universitatea a fost ştearsă abuziv de pe harta fotbalului. FRF nu-i face un hatîr cînd o invită să se reînscrie în competiţii. Condiţia asta „cu sprijinul Primăriei” reprezintă ceva nou. De ce doar pentru Craiova? De ce nu pentru toate echipele din toate ligile? De ce să nu condiţioneze şi echipa naţională, de sprijinul Guvernului? De ce să nu fie tot fotbalul românesc la mîna primarilor? De ce să nu amestece FRF fotbalul cu politicul, pînă iese un spumos cocteil fanariot? Să punem o dată punct ipocriziei impuse de UEFA!

Cît despre respinsa Viitorul Craiova, aceasta reprezintă un proiect, un plan de bătaie, o iniţiativă a unor foşti fotbalişti ai Ştiinţei. Adrian Mititelu a ameninţat că le face scandal, dacă sînt admişi în Liga a II-a. În schimb, el n-a înscris Universitatea, deşi, teoretic, are sprijinul Primăriei. Din momentul acestei decizii, lupta lui Mititelu se desparte de lupta Universităţii. Patronul „iubirii alb-albastre” îşi poate căuta dreptatea şi poate cere daune la fel ca pînă acum, dar va fi vorba despre dreptatea lui şi despre daunele care i se cuvin lui, ca afacerist ruinat de FRF.

Prioritatea Universităţii Craiova şi al fanilor ei era să revină în competiţii. Sub orice formă, sub orice nume. Pe parcurs, dacă nu mai reuşea să susţină financiar echipa, Mititelu ar fi putut ceda sau vinde activele şi palmaresul Universităţii către Viitorul, s-ar fi putut asocia, ar fi putut coaliza oamenii de bine din jurul clubului. Soluţii există. Dar a pus interesul său mai presus de interesul echipei. Mai presus de interesul fanilor, care vor sta încă un an („poate doi”, estimează Mititelu) fără meciuri pe „Oblemenco”.

Procesele, apelurile, recursurile vor dura. Patronul Universităţii aşteaptă zadarnic de la Mircea Sandu „să repună Craiova în situaţia existentă la momentul excluderii”. Pretenţiile lui sînt, în majoritate, justificate, dar s-a întrebat, oare, Adrian Mititelu ce pretenţii, ce nevoi, ce aşteptări au fanii Craiovei? Adică adevăraţii proprietari ai Universităţii? Poate îi interesa şi un loc în Liga a II-a. Sigur că dauna lor nu se compară cu dauna lui Mititelu.

Suporterii n-au pierdut bani, au pierdut ceva mult mai preţios: zilele de meci. Şi zilele dintre un meci şi altul.