Big Brother la Euro

La acest turneu final, UEFA promovează intens basmul TV. Cu Germania în rol de supererou.

Au minţit poporul cu televizorul. De data asta, e vorba de poporul german, în special, şi de poporul de microbişti, în general. În studiourile TV […]

La acest turneu final, UEFA promovează intens basmul TV. Cu Germania în rol de supererou.

Au minţit poporul cu televizorul. De data asta, e vorba de poporul german, în special, şi de poporul de microbişti, în general. În studiourile TV de unde se transmit meciurile de la Euro 2012, nişte oameni au confundat Germania – Olanda cu Batman Forever. Şi, între două faze de joc, au inserat o înregistrare cu selecţionerul Low „suflîndu-i” balonul unui copil de mingi. Gluma se petrecuse cu 20 de minute înaintea meciului, dar a fost prezentată ca fiind „live”. Iar publicul interesat s-a minunat de cît de „cool” e Low şi cum glumeşte el, cînd alţii ar decupa plexiglasul cu pumnul.

Trişarea asta în direct aduce a treabă de PR. Scuza nevinovată (şi singura  valabilă, restul e manipulare) ar fi că regizorul de emisie ţine cu Germania şi s-a gîndit să-i dea o mînă de ajutor, pe partea propagandistică. O fi ea mare favorită, dar niciodată nu strică un pic de popularitate în plus.

Puţin probabil, totuşi, că o mînă de editor-suporter a umblat la butoane. Vorbim despre un turneu final guvernat de cele mai severe restricţii în materie de ceea ce se arată şi ceea ce nu se arată la TV. Mai degrabă, tot mîna lui Big Brother UEFA a decis că publicul trebuie să vizioneze spiriduşi, zîne şi selecţioneri „cool”. Fără imagini care să incite la violenţă, care să popularizeze acte huliganice, asta da, are logică. Dar de ce neapărat imagini idilice? De ce neapărat basme TV? Pe cînd o să vedem în timpul meciurilor imagini cu Low care ajută o bătrînă să treacă strada? Sau vorbind cu ţăranii despre recolta de sfeclă? Sau plantînd pomi? Sau executînd alte clişee tocite de publicitatea electorală?

Dacă nu e acţiune de PR şi Joachim Low nu se află în vreo campanie pentru postul de prim-secretar de cercetaşi, atunci e doar o minciună gogonată. Un fals. O metodă grosieră de a fabrica un personaj ataşant, care spune şi poante în timp ce salvează lumea.

Să fie vreun experiment cu milioane de cobai: merge, nu merge, se prinde lumea sau nu? De data asta, s-au prins. Mai tîrziu, dar s-au prins. Şi oricum, transmisiunile „live” şi-au pierdut de mult inocenţa, nu-şi face nimeni iluzii că mai trece ecranul vreo bucăţică de viaţă neprelucrată, nefiltrată, needitată. Poate gluma” lui Low i s-a părut lui Big Brother foarte, foarte amuzantă şi a vrut să distreze şi masele. De rîs sau de plîns, tot manipulare se cheamă.
Să sperăm că nu încearcă şi televiziunile de la noi astfel de formule de entertainment. Dar poţi să ştii? Dacă asta e tendinţa de la Nyon, o să ne trezim cu imagini de antrenori rezolvînd integrame, jucînd table, vorbind la telefon cu finanţatorii sau citind ziare de sport în timpul meciurilor de „totul sau nimic”.

Ne vom lămuri pînă la finalul Euro care e linia generală a transmisiunilor TV.  În orice caz, fiţi precauţi, nu credeţi chiar tot ce vedeţi! Mai ales dacă e vorba de marile favorite, cu mari cantităţi de suporteri. Nu-i exclus ca imaginile „cool” să fie doar începutul, iar Big Brother UEFA să glumească tot mai profesionist, ducînd arta montajului în direct pe noi culmi. Cînd mai dă Mario Gomez vreun gol din acela impecabil, nu strică să ne întrebăm, aşa, de control, cînd anume l-a marcat: în timpul meciului sau la antrenament?