Strîngem cureaua pentru handbal

Guvernul sparge puşculiţa pentru Europeanul refuzat de olandezi

Crunt loviţi de vehemenţa cu care românii le boicotează ridichile, olandezii s-au trezit, în iunie, că n-au bani să găzduiască Europeanul de handbal feminin din decembrie. Unul dintre sponsorii principali s-a retras, […]

Guvernul sparge puşculiţa pentru Europeanul refuzat de olandezi

Crunt loviţi de vehemenţa cu care românii le boicotează ridichile, olandezii s-au trezit, în iunie, că n-au bani să găzduiască Europeanul de handbal feminin din decembrie. Unul dintre sponsorii principali s-a retras, cu tot cu fonduri. Iar Federaţia Europeană a început să caute alte gazde. Nici n-a trebuit să caute foarte mult, că dosarul de candidatură al României se afla deja pe masa EHF.

Din fericire, au apărut alţi zece candidaţi, dar izbeşte entuziasmul cu care oficialii români au sărit să salveze situaţia. Olanda este o putere economică. În 2010, ocupa locul 10 în lume în clasamentul după PIB-ul pe cap de locuitor. România se afla undeva, pe locul 70. Totuşi, Olanda, ultima ţară europeană intrată în recesiune, n-a găsit bani să organizeze un turneu de handbal. La Amsterdam se dezbat aprins măsuri de austeritate, la Bucureşti se simte mai acut criza de handbal decît criza financiară.

Cristian Gaţu, şeful Federaţiei Române de Handbal, i-a cerut premierului Ponta „să urgenteze lucrările la sălile care ar putea găzduit meciurile din cele patru grupe”. Candidatura noastră la Euro nu are, deocamdată, acoperire în realitate. Sala din Piatra-Neamţ „nu este perfect omologabilă”, cea din Craiova „este gata, dar are nevoie de dotări”. Sălile polivalente vechi din Bucureşti şi Cluj ar fi singurele, cît de cît, valabile. Gaţu insistă: „Dacă aducem un astfel de eveniment în România, poate reuşim să ridicăm iar interesul pentru acest sport!”.

Ce obiectiv romantic! În logica asta, Gala lui Bute, despre care încă nu ştim cît a costat, trebuia să ridice interesul românilor pentru box. Iar finala Europa League, despre care mai bine nu ştiam cît a costat, trebuia să ridice interesul românilor pentru fotbal sau măcar pentru mers la stadion. De parcă românii ar trebui să se intereseze de orice, mai puţin de propriile lor interese!

Înainte de a ne preocupa pe banii noştri de handbal, să ne întrebăm dacă nu cumva motivele noastre de a nu organiza „un astfel de eveniment” sînt mai multe şi mai serioase decît motivele Olandei de a renunţa. Toate cele patru săli ale noastre, în starea actuală, însumează mai puţin de 30.000 de locuri, cît are „polivalenta” din Rotterdam, unde urma să se dispute finala Europeanului. Ar trebui să cheltuim milioane de euro de la buget, pentru renovări, plus alte milioane de euro pe care nu şi le permit olandezii. Bine că la handbal nu trebuie schimbat gazonul!

În aceeaşi ordine de idei sănătoase ca olandezii, italienii şi-au retras în februarie candidatura pentru organizarea JO din 2020. Premierul Mario Monti, economist de profesie, stîngist ca orientare, a explicat decizia astfel: „Este un lux pe care nu ni-l permitem în vremuri de criză! Ar fi trebuit să le cer cetăţenilor sacrificii prea mari, în schimbul unor beneficii nesigure”.

Noi, boieri, de!, ne permitem „să urgentăm lucrările” şi să pregătim competiţii în cîteva luni. Premierul Ponta i-a cerut miercuri Ministrului de Finanţe să se sacrifice în locul populaţiei şi să aloce fonduri de la el, de la Minister, pentru organizarea Europeanului de handbal. A descris această solicitare drept „o veste bună pentru iubitorii de sport din România”.

Vestea şi mai bună ar fi că deja sîntem calificaţi la acest turneu final, nu e neapărat nevoie să-l organizăm ca să prindem un loc. După o aprehendare expertă a buzunarelor contribuabile, ministrul de Finanţe va constata că ne-a crescut vertiginos exportul de ridichi şi nici la producţia de morcovi nu stăm rău! Ca să nu mai vorbim de banii de alocaţii. Prin urmare, ne permitem luxul.