La ce se adaptează Florin Costea?
Plecarea atacantului oltean nu e o pierdere nici pentru el, nici pentru Steaua
Florin Costea pleacă de la Steaua. Este doar un efect secundar al dezagregării Universităţii Craiova în nşpe zări. În condiţiile în care clubul din Bănie rămînea în […]
Plecarea atacantului oltean nu e o pierdere nici pentru el, nici pentru Steaua
Florin Costea pleacă de la Steaua. Este doar un efect secundar al dezagregării Universităţii Craiova în nşpe zări. În condiţiile în care clubul din Bănie rămînea în Liga 1, avea un management onest, nu îşi ridica în cap furia regulamentară a federalilor, atacantul oltean n-ar fi trecut prin Ghencea.
În perioada în care evoluau la Craiova, el şi fratele său, se punea întrebarea dacă nu cumva ar trebui creată o echipă numai pentru ei? Dacă nu cumva egoismul lor ţanţoş mai mult dăunează echipei decît o ajută? Dar golurile veneau şi amînau răspunsul pînă la meciul următor.
Schimbarea de atmosferă de la Steaua nu le-a priit. Nici schimbările dese de antrenori. Au dezamăgit amîndoi, s-au pierdut în mondenităţi fără istorie, s-au uzat, ca orice vedetă fabricată peste noapte. La drept vorbind, plecarea lui Florin Costea nu reprezintă o piedere nici pentru el, nici pentru Steaua. Foarte rar se văd astfel de cazuri severe de inadaptare. E ca şi cum Florin & Mihai Costea s-ar fi transferat în străinătate, într-un Occident ultraexigent, cu alte coduri culturale, cu alte norme comportamentale. Dar e mai mult decît un eşec personal aici. Este vorba de incapacitatea spiritului Universităţii de a se lăsa transportat, ca o floare de seră, spre alte echipe decît cea din Bănie. Poate Florin Costea reprezintă un talent mult mai pretenţios la condiţiile de mediu, un talent de modă veche, netrebuincios în era industrială a fotbalului. Poate charisma lui nu funcţiona decît pentru galeria Craiovei şi punct.
Cert e că şi-a arătat clasa de atacant doar în Bănie. Şi, dacă Universitatea n-ar fi cu lacăt pe uşă, probabil acolo s-ar întoarce, să mai crească puţin. Vom vedea, sezonul viitor, dacă se va integra sau nu la viitorul lui club. Poate în Bulgaria, poate în Rusia. La 27 de ani, nimic nu e cu adevărat pierdut, într-o carieră de fotbalist. Poate fraţii Costea nu se adaptează decît la echipa Fraţii Costea. Iar dacă într-adevăr lucrurile stau aşa, atunci fotbalul românesc iese în pierdere.
Între timp, FRF încearcă să promoveze mutanţi în Craiova. Ca şi cum Universitatea reprezintă un obiect de înlocuit în decor, nu un spirit. Dacă era aşa interşanjabilă, dacă o tradiţie nu diferă de alta, dacă aerul din Bănie egal aerul din Ghencea, Costea & Costea ar fi trebuit să facă furori în roş-albastru. Nu s-a întîmplat aşa. Pe de o parte, pentru că fotbalul are şi părţile lui care scapă calculelor, comerţului şi vederilor mai largi sau mai înguste ale
antrenorului.
O echipă e un organism viu. Trăieşte. Nici măcar Mircea Sandu nu poate anula asta, cu pixul şi votul. Iată singura morală folositoare din faptul că talentul lui Florin Costea s-a sufocat la Bucureşti. Nu e singura explicaţie a insuccesului, fireşte, există şi alte cauze. Dar e o explicaţie de care merită ţinut cont, în caz că unii sau alţii vor să mai mute echipele de colo-colo, ca pe mobilă.