Scaune de închiriat avem!

Stadionul de 234 de milioane de euro se închiriază pe bucăţi. Nu în interesul Primăriei, dar spre profitul privaţilor din fotbal

Cînd închiriezi o maşină, nu poţi plăti doar pentru două locuri. Nu se închiriază terenuri de sport cu jumătatea, […]

Stadionul de 234 de milioane de euro se închiriază pe bucăţi. Nu în interesul Primăriei, dar spre profitul privaţilor din fotbal

Cînd închiriezi o maşină, nu poţi plăti doar pentru două locuri. Nu se închiriază terenuri de sport cu jumătatea, săli de concerte fără locurile de la balcon. Dar din Arena Naţională se va putea închiria, în curînd, şi doar cîte un rînd de scaune.

Despre concesionarea noului stadion se discuta încă din iulie anul trecut, înainte de darea în folosinţă. „Evenimentul zilei” scria că primarul Oprescu a venit în faţa Consliului General cu un proiect de concesionare, din care bugetul local s-ar fi ales cu 18 milioane de euro în 40 de ani. Prea puţin pentru o investiţie publică de peste 234 de milioane de euro! Proiectul a fost respins, iar Arena Naţională a rămas pînă în ziua de azi în grija Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti.

În octombrie, „Gândul” scria de noul proiect asupra concesionării stadionului, pe 49 de ani, care a fost aprobat, cu unele modificări prin părţile esenţiale. Din cauza unei greşeli în proiect, Sorin Oprescu era gata să concesioneze întreaga Arenă Naţională, nu doar administrarea ei. „Acum o să mă trezesc cu 7.000 de firme la licitaţie!’, s-a plîns edilul. Pînă s-o vedem şi pe asta, adică licitaţia, stadionul se închiriază pe bucăţi. Nu e în interesul Primăriei, e în interesul cluburilor de fotbal, adică al unor entităţi private. Ultimul chiriaş pe listă este clubul Dinamo, care a dorit doar un inel pentru meciul cu Gaz Metan. „Ca să protejăm iarba de pe stadionul nostru!”, a explicat preşedintele Nicolae Badea.

Închirierea întregului stadion ajunge la 55.000 de euro pe meci, plus 29.000 de euro, pentru serviciile firmei de securitate. Un singur inel, în jur de 20.000 de locuri, costă 23.000 de euro. Pentru cluburi, metoda este avantajoasă. E mai ieftin decît să-şi modernizeze propriile stadioane, iar pe Arena Naţională pot încasa mai mult din bilete decît dacă ar organiza meciul pe terenul din dotare. Rapid, Oţelul, Steaua, acum Dinamo, toate invocînd diverse urgenţe, au optat pentru meciuri în condiţii Elite.

Ce înseamnă să închiriezi un inel? Fără parcare, fără loje, fără scări de acces? Fără acoperiş? Adică, doar locurile pe scaune sînt plătite de chiriaşi? Arena Naţională trebuia să fie un templu al fotbalului românesc, dar a ajuns un fel de clădire de birouri, scoasă la produs cu etajul. În ritmul acesta, de închiriere „en-detail”, investiţia va fi amortizată abia peste 10.173 de meciuri, adică peste vreo 200 de ani, la ritmul de un meci pe săptămînă. Care-i graba să fie amortizată, totuşi? Oamenii au vrut stadion modern, au plătit din greu pentru el, l-au obţinut şi, vorba primarului Oprescu: „Spălaţi-vă pe cap cu el!”. După toate semnele, Primăria nu ţine morţiş să recupereze din cheltuielile faraonice. Ar cîştiga mai mult dacă ar închiria stadionul numai şi numai integral. Sau dacă ar semna un contract-beton de concesiune. Dacă Arena Naţională ar fi administrată de o firmă, aceasta ar avea tot interesul să strîngă mai mulţi bani de la „chiriaşii” din Liga 1. C-aşa-s privaţii!

Dar, pînă atunci, probabil vor mai trece cîteva sezoane. Care-i graba? Cît va sta în administrarea Primăriei, Arena Naţională se află la dispoziţia clienţilor. De ce doar cluburi din Liga 1? De ce un inel întreg, nu jumătate de inel? Adică, ce-are dacă Ambianţa Valea Ciorii închiriază şi ea 10-20 de scaune, pentru un derby la matineu? Ce, banii lor nu sînt buni?