Dragomir, potenţial oracol

În Egipt, a avut loc o tragedie. Au murit 74 de oameni pe un stadion din Port-Said. Are legătură cu fotbalul, dar e vorba despre o secvenţă sîngeroasă de război civil. Şi totuşi, şeful LPF a extras rapid următoarea morală […]

În Egipt, a avut loc o tragedie. Au murit 74 de oameni pe un stadion din Port-Said. Are legătură cu fotbalul, dar e vorba despre o secvenţă sîngeroasă de război civil. Şi totuşi, şeful LPF a extras rapid următoarea morală a evenimentelor: „Să nu mă mai înjure suporterii, pentru că eu am prevăzut aceste nenorociri”. Clarviziunea lui Dumitru Dragomir a mers pînă într-acolo încît a întocmit o lege, Legea nr. 4/2008, privind combaterea violenţelor pe stadioane.

Legea respectivă, produs al activităţii clarvoyante a şefului Ligii, a prevăzut inflamabila iarnă egipteană, nu şi incidentele de la Petrolul-Steaua. Ca să vezi paradox! Prea ocupată cu peisajul geostrategic, vechea lege antiviolenţă a ratat pumnul huliganului care l-a atacat pe Galamaz. Ce şanse erau, la o adică, să intre un huligan drogat pe teren? Cine s-ar fi gîndit la aşa ceva? Dumitru Dragomir, se ştie, nu s-a gîndit. A fost nevoie de o nouă lege, care să stipuleze pedepse cu închisoarea, de la 6 luni la un an, pentru pătrunderea pe suprafaţa de joc. O nouă lege care să sancţioneze şi agresarea jucătorilor, şi introducerea de materiale pirotehnice în tribune. Legea lui Dragomir nu a luat în calcul astfel de posibilităţi. Nici nu-i obliga să vadă meciul la secţie pe ultraşii „interzişi” pe stadioane. „Legea mea”, admite abil şeful LPF, „era mai permisivă. Acum e grea de tot!”. Dar e tot „legea lui”.

În Egipt a avut loc o tragedie, pe care şeful LPF susţine că a prevăzut-o. Stupefiantă capacitatea lui Dragomir de a scormoni după capital de imagine în muntele de cadavre. De a se căţăra pe nenorocirea altora pentru a ne atrage atenţia asupra meritelor sale autoatribuite, asupra leadership-ului său infailibil şi pentru a declama nemuritorul: „V-am spus eu!”.

La scara întregii societăţi româneşti, Dragomir prezice „mari nenorociri”, cauzate de sărăcie şi şomaj. „Au rămas oamenii cu o educaţie precară, de care societatea nu s-a ocupat”. Ca să ne reîmprospătăm memoria, despre cum s-ar ocupa Dragomir de unii dintre concetăţenii săi, nu e nevoie să cităm din Legea nr. 4/2008. Înainte de a fi apostol aspirant al păcii sociale, Dragomir era patronul unei publicaţii care aplauda metodele Holocaustului. Un articol din 1998, intitulat „Svastica”, susţinea, pe un ton grav, că nu există în România destulă sîrmă ghimpată şi gaz letal Zyklon-B, pentru a scăpa de evrei, „potenţial săpun”.

Între timp, Dragomir a ajuns să compună texte alunecoase de lege împotriva huliganismului. Şi să dea sfaturi oportune: „Le recomand tinerilor să stea liniştiţi, uitaţi-vă cîţi morţi sînt în Egipt, cine le dă viaţa înapoi?”.

Conducerea Federaţiei de Fotbal de la Cairo a fost demisă în bloc, de premier, după masacrul de la Port-Said. În caz că se adeveresc nenorocirile pe care le prevede pe stadioane („Nu pe Arena Naţională, dar la Braşov, mai ştii?”), Dumitru Dragomir ar putea prezice de pe acum, fără risc să se dezmintă, că nu-şi va asuma răspunderea. Şi nu-şi va da demisia.