Se iubesc la infinit, step by step

Dragomir se declară „obligat” să-l primească înapoi pe Vasile Avram. Are şi motive!

„Borcea: Dom’ preşedinte, da’ totuşi să nu-mi dea şi mie un 11 metri, deloc? Avram: Step by step. Step by step!”

Şeful LPF a anunţat: „Dacă Vasile […]

Dragomir se declară „obligat” să-l primească înapoi pe Vasile Avram. Are şi motive!

„Borcea: Dom’ preşedinte, da’ totuşi să nu-mi dea şi mie un 11 metri,
deloc?
Avram: Step by step. Step by step!”

Şeful LPF a anunţat: „Dacă Vasile Avram face o cerere să fie reînscăunat la CCA, sîntem obligaţi să-l reprimim, pentru că nu are nici o condamnare sau vreo interdicţie de a activa la comisie”. Fostul şef al arbitrilor nu a făcut încă nici o cerere, dar semnalul e clar. Reînscăunat, nu altceva! Dinastia Avramilor se întoarce din exilul preventiv de 29 de zile.

Există o prevedere regulamentară care interzice reintegrarea arbitrilor implicaţi în procese de corupţie. Dar peste prevederea asta s-a trecut de atîtea ori cu buldozerul, că arată ca o autostradă cu opt benzi. Totul depinde, după formularea lui Dragomir, de cererea lui Avram. Oferta e lansată: „Sîntem obligaţi să-l reprimim”.

Obligaţi de ce? De cine? De ce regulament de gaşcă? Cît de obligat trebuie să te simţi (sau cît de imun la evidenţe) pentru a instala la conducerea arbitrilor un personaj de stenogramă? Conform probatoriului DNA, Vasile Avram „a transformat instituţia pe care o conduce într-un SRL”. Încă n-a trecut destul timp măsurat în arbitraje impecabile, pentru ca astfel de dialoguri să fie uitate:
„Porumboiu: Schimbă-l, bă, în m… mă-sii pe Popa ăsta, să nu-l mai văd!
Avram: Aşa e, aşa e, ne-am dat seama şi noi… Normal că ştiu, nu mai
prinde nimic, am înţeles… Gata, s-a terminat cu el…”.

Şi chiar dacă ar fi uitate stenogramele ori spaima lui Vasile Avram că fiul său arbitrează corect, încă nu s-au terminat procesele în care este judecat fostul şef al arbitrilor. Invitaţia lui Dragomir conţine acest „dacă” abil disimulat, acest „încă” pe care l-a strecurat sub preş. „Nu are încă nici o condamnare, nu are încă nici o interdicţie”. E doar suspendat provizoriu. Chiar aşa, de ce să interzici un patron de SRL, care scoate profit pe vreme de criză? Dragomir nu problematizează pe tema identităţii lui Gyuri, nu explică de ce lumea fotbalului are atît de mare încredere în justiţie încît nu se simte obligată s-o sprijine în vreun fel. Dimpotrivă, şi-a descoperit vocaţia de ONG al urmăriţilor penal şi ţine să echilibreze balanţa, apărîndu-i, reintegrîndu-i, reabilitîndu-i pe toţi foştii arbitri şi foşti şefi de arbitri care au defilat în cătuşe.

Şeful LPF nu insistă nici asupra unor eventuale detalii, cum ar fi 19.000 de euro vizibili din elicopter. Sau a unor posibile mofturi, cum ar fi basorelieful în living. Sau a unor pretenţii exagerate, cum ar fi credibilitatea lui Vasile Avram ca şef reinstalat la CCA. El să facă o cerere, restul se consideră ca rezolvat.

Să presupunem că judecătorii vor ajunge la un verdict. Să presupunem că Avram va fi găsit nevinovat pentru toate capetele de acuzare. Umbra de îndoială, aşa cum au consacrat-o stenogramele, se va holba curioasă peste umărul lui ori de cîte ori va ticlui delegările şi va decide suspendările arbitrilor „bandiţi”.

Probatoriul DNA remarcă „relaţiile total inadecvate” dintre Avram şi apropiaţii unor echipe. Codul Penal nu stipulează o astfel de culpă, adică şeful arbitrilor se poate trage legal de şireturi şi de dopurile de şampanie cu şefii de cluburi. O astfel de culpă ar trebui s-o sancţioneze instanţele fotbalului, FRF-ul, LPF-ul, conducătorii echipelor. Nu se va întîmpla, judecînd după semnalul lui Dragomir, federalii se simt obligaţi să facă exact contrariul. Aşa e, aşa e, ne-am dat seama şi noi…