Pentru un pumn de orez

Criza pune la grea încercare prietenia dinamovisto-chineză: doar un milion pentru „emblema” Niculae.

Marius Niculae pleacă la vicecampioana Chinei, Beijing Guoan, pentru un salariu de 700.000 de dolari pe an. După repetate „tăieri”, primea la Dinamo în jur de 200.000 […]

Criza pune la grea încercare prietenia dinamovisto-chineză: doar un milion pentru „emblema” Niculae.

Marius Niculae pleacă la vicecampioana Chinei, Beijing Guoan, pentru un salariu de 700.000 de dolari pe an. După repetate „tăieri”, primea la Dinamo în jur de 200.000 de dolari pe sezon. Diferenţa, ceva mai consistentă decît „picătura” chinezească, este destul de lămuritoare.

Şi înainte de a pronostica plafonarea profesională, trebuie precizat că în Asia se petrec cele mai spectaculoase tranzacţii ale momentului în fotbal. Al cincilea cel mai bine plătit fotbalist din lume este Dario Conca, un argentinian cumpărat în vară de Guangzhou de la Fluminense şi care încasează frumuşica sumă de 9,8 milioane de dolari pe sezon. Apoi, în decembrie,
Anelka a semnat cu Shanghai Shenhua, locul 11 din 16 echipe: un contract de trei ani, în valoare de 28 de milioane de dolari.
Un milion de dolari, cît va încasa Dinamo de pe urma transferului lui „Săgeată”, pare un bacşiş. Pentru echipă, afacerea nu are datele unui „tun” de pe vremuri. Iar pentru acţionarii dinamovişti, sună a business de criză. În 1999, numai din transferul lui Contra la Alaves s-au „evaporat” un milion de dolari. Iar în 2000, Niculae însuşi pleca la Sporting, pentru – scria acum cîţiva ani presa italiană – o sumă cu 1,5 milioane de dolari mai mare decît cea declarată în acte, 3 milioane.

„Filiera chineză” de la Dinamo are suficientă vechime încît să apară menţionată şi ea în rechizitoriul din Dosarul Transferurilor. Dar lucrurile s-au schimbat în Groapă, acţionarii s-au rotit, de la logica numerelor mari, se practică, iată, legalitatea numerelor mici. Evident, plecarea lui Niculae la capătul lumii stîrneşte nemulţumiri. Impresarii ataşaţi de clubul din Ştefan cel Mare susţin că „Săgeată” va fi plătit în orez şi alune. Trebuia să ceară mai mult mărunţiş de la chinezi.

Dar piaţa chineză s-a schimbat şi ea, se ascute lupta de clasă şi acolo. Vin brazilieni proaspeţi, vedete de toate naţiile din Occident. Deocamdată, jucătorii români încă se integrează cu uşurinţă în campionatele cu ochii oblici. Dar cresc exigenţele. Pe viitor, cine ştie?, o să ne mirăm dacă vreo tînără eternă speranţă de la noi prinde loc de titular în derby-ul „Made in China”.

Vestea cu adevărat neplăcută nu este nici virajul previzibil luat de cariera lui Niculae, nici preţul modest al tranzacţiei. Liviu Ciobotariu a pierdut un atacant, mai are patru în lot. Se repară. A pierdut un lider de grup. Pe cine să pună în loc? Ceva Zuluf, ceva Ispir?