Un microbist din greşeală

Legea contra violenţei în sport a lunecat prin Parlament ca lebăda pe ape tulburi

Explicaţia deputatului care a votat „împotriva” noii legi de combatere a violenţei în sport loveşte după ureche orice iluzie optimistă. Omul s-a opus”din greşeală”. Apoi Daniel […]

Legea contra violenţei în sport a lunecat prin Parlament ca lebăda pe ape tulburi

Explicaţia deputatului care a votat „împotriva” noii legi de combatere a violenţei în sport loveşte după ureche orice iluzie optimistă. Omul s-a opus”din greşeală”. Apoi Daniel Bărbulescu a ţinut să-i asigure pe reporterii Gazetei că e microbist. „Consemnaţi, chiar vă rog!”. Ar fi păcat, dintr-o regretabilă greşeală, să-şi avarieze imaginea în faţa suporterilor electori.

Este vorba de o lege care modifică şi completează Legea nr.4/2008, „legea lui Dragomir”. Modelul îl constituie legislaţia engleză în domeniu: „interzişii” pe stadioane văd meciul la poliţie, intrarea spectatorilor pe teren se pedepseşte mai aspru, stewarzii trebuie instruiţi.

Nu e o lege perfectă, deja mocnesc nemulţumirile în jurul ei. Problema nu e textul în sine, ci alunecarea lui lină prin Parlament. Copiem legi britanice şi le aprobăm cu deputaţi români. Undeva, se pierde spiritul şi se traduce prost litera. Legea a fost aprobată cu majoritate zdrobitoare şi nici un politician microbist nu i-a descoperit vreun cusur. Senatul, ce-i drept, a respins proiectul în 2010, dar nu Senatul era camera decizională.

Incontestabil, titlul legii sună bine, nu suportă prea multe interpretări: „legea pentru combaterea violenţei la evenimentele sportive”. Curînd însă, ne vom lovi în plin de altă problemă, la fel ca englezii. De mama problemei, mai exact. Huliganismul se va muta în afara stadioanelor, în stradă, în pieţele publice, în diverse maidane unde ultraşii rivali îşi dau întîlnire ca să tranşeze în stilul caracteristic soarta partidei.

Şi pentru violenţa din afara stadioanelor, ne trebuie legi. Legi ferme şi colaborare între autorităţile statului, şefii din fotbal, public, presă şi alte categorii implicate în fenomen. Problema huliganismului nu se rezolvă printr-un simplu „pentru”. Ne trebuie legi (sau altceva) care să împiedice primăriile finanţatoare de cluburi să angajeze firme de pază cu un singur angajat. Aşa a procedat Primăria din Ploieşti şi aşa s-a scris pe genunchi contractul de ochii lumii cu Galant Security. Ne trebuie legi (sau altceva, poate oameni) care să reglementeze relaţiile dintre oficialii cluburilor şi şefii galeriilor. Să nu mai apară cumul de funcţii gen Valeriu Răchită, manager de echipă şi de suporteri.

Şi ne mai trebuie legi care să sancţioneze huliganismul de guler alb, care-l face pe un deputat să voteze din greşeală. Mîine-poimîine, ne-am putea trezi cu legi privind combaterea antiviolenţei pe stadioane. Sînt cam aceleaşi cuvinte, nu?

Să sperăm că e un caz izolat. Deputatul respectiv s-a ales pe liste în urma unei cantităţi apreciabile de erori individuale. Oamenii au vrut să voteze contra lui, dar, fiind microbist…