La mîna publicului
Dacă Steaua şi Vasluiul au încă şanse la primăvară, e şi meritul oamenilor din mulţime, fără numere pe tricou.
Steaua se află la mîna nemţilor. Ca toată Europa, de altfel. Schalke, fără Raul şi Huntelaar, nu trebuie să piardă cu […]
Dacă Steaua şi Vasluiul au încă şanse la primăvară, e şi meritul oamenilor din mulţime, fără numere pe tricou.
Steaua se află la mîna nemţilor. Ca toată Europa, de altfel. Schalke, fără Raul şi Huntelaar, nu trebuie să piardă cu Maccabi. Informaţia oarecum neliniştitoare este că Steaua se află la piciorul lui Marica, posibil titular. Un fost dinamovist, e drept, dar preocupat să-şi asigure locul în echipă. În al treilea rînd, lucru sigur şi verificat, Steaua se află la mîna Stelei. Să-i învingă pe ciprioţi, apoi să tragă cu ochiul spre tabela din Israel. Vaslui se califică sigur la victorie. Zurich a ieşit din cărţi şi se va bate doar „pentru onoare, pentru moral”. Un discurs foarte convingător, nu-i aşa? Cele două echipe româneşti care se mai luptă pentru ghiocei depind una de o echipă deja calificată, cealaltă – de una eliminată. Adică de cei mai imprevizibili adversari posibili. Cei care n-au nimic de pierdut. După ultimele scoruri norocoase din Ligă, se pare că nici nemţii nu mai sînt ce-au fost, mai slăbesc şi ei şuruburile. Iar elveţienii au prins gustul surprizelor.
Şi Steaua, şi Vaslui au şansa lor. Înainte de meciurile de foc ale toamnei, să ne oprim şi să ne bucurăm că încă mai calculăm. Încă mai ţinem pumnii. Încă se mai fac cozi la bilete. Oricare vor fi rezultatele, un calcul îl putem încheia de pe acum. Adunăm de trei ori cîte 10.000 de fani vasluieni la meciurile de la Piatra-Neamţ, plus 300 de fani stelişti în tribunele de pe
„Veltins Arena”, vociferînd între zecile de mii de suporteri ai lui Schalke. Plus peste 40.000 de spectatori la meciul cu Maccabi, de la Bucureşti, meciul care a scuturat Steaua din propria resemnare. Plus cei 50.000 aşteptaţi la meciul cu Larnaca.
Tragem linie şi obţinem suma rotundă a speranţelor iţite de te-miri-unde, din te-miri-ce, în vremurile astea tulburi. Fără public, fără energia mareelor din tribune, Steaua şi Vaslui ar fi arătat altfel pe teren. Au înţeles-o jucătorii, au înţeles-o antrenorii, e timpul s-o înţeleagă şi şefii de cluburi. Şi Rapid a avut public frumos şi atmosferă de sărbătoare la meciurile de acasă, doar că asta a devenit pentru vişinii o rutină, un avantaj de la sine înţeles. Iar echipa din Giuleşti e mai ataşată de paradoxurile ei decît de palmares.
Dacă va exista o calificare românească în primăvara europeană, meritul le aparţine, în cea mai mare parte, plătitorilor entuziaşti de bilete. Nu de piciorul lui Marica, nici de onoarea elveţienilor au depins mai întîi şansele echipelor noastre. Ci de oamenii din mulţime, cei care cărora fraţii Costea şi alte vedete pop nu prea apucă să le mulţumească.