Sporturi talibane

Tenisul românesc i-a mai pierdut o dată pe Spîrlea şi Pavel

Destituirea lui Andrei Pavel din postul de căpitan nejucător a fost supusă la vot. 4-1 în şedinţa Comitetului Director al Federaţiei Române de Tenis. Jucătorii n-au fost întrebaţi, ei […]

Tenisul românesc i-a mai pierdut o dată pe Spîrlea şi Pavel

Destituirea lui Andrei Pavel din postul de căpitan nejucător a fost supusă la vot. 4-1 în şedinţa Comitetului Director al Federaţiei Române de Tenis. Jucătorii n-au fost întrebaţi, ei ar fi votat altfel, dacă e să ne luăm după o scrisoare deschisă semnată de Hănescu, Crivoi, Marius Copil, Adrian Ungur şi Horia Tecău.

Trecem peste această indignare a rachetelor. Cei cinci din top 300 au ameninţat inoportun şi voalat că vor refuza „naţionala”, aşa cum pe vremuri Hagi şi Popescu condiţionau prezenţa la lot de demiterea lui Piţurcă. Pavel, da, Pavel era un jucător care putea pune condiţii, pentru că echipa de Cupa Davis stătea la reverul lui, ca micşuneaua la butonieră.  Dar Pavel n-a pus condiţii.

Ar fi fost o demitere ca la carte, cu un vîrf de cuţit de venin, după gust, dar cu acoperire democratică. Doar că porumbelul voiajor care transporta mail-ul de la Federaţie a intrat, poc!, în coliziune cu un transatlantic şi mesajul n-a mai ajuns la timp. Prin urmare, „Cneazul” a aflat despre demiterea lui de la prieteni binevoitori, dotaţi cu telefoane funcţionale.

De ce a fost demis fostul căpitan nejucător? Pentru înfrîngerea în faţa Cehiei, de pildă? Nu, nu sună tocmai bine să pui doar în cîrca antrenorului eşecul. România e pe 17, Cehia pe 5 în clasamentul echipelor naţionale. Nu poţi să-l dai afară pe Pavel pentru că n-a făcut treaba Federaţiei şi n-a scos din mînecă un jucător din top 10 sau 20 ATP.

Şi atunci? Destinatarul porumbelului (recuperat in extremis de Green Peace!) crede că a fost pedepsit pentru că a fost „împotriva lor” şi în favoarea lui Florin Segărceanu la alegerile din FRT. „Poate că de la asta mi se trage!”, spune el, în „Evenimentul zilei”. Da, dar o dată cu Pavel a fost demisă de la echipa de fete şi căpitanul Irina Spîrlea, care a susţinut candidatura Ruxandrei Dragomir. „E suficient ca una dintre noi să reuşească!”.

Nici Spîrlea n-a fost anunţată. Din cauza felului cum funcţionează „fluxul de documente”, a explicat cea care a reuşit. Ce le reproşează Dragomir căpitanilor demişi? Nu se implică suficient. „Ei vin o săptămînă sau două pe an în România, apoi comunicarea e destul de scăzută!”. Ca să vezi! Nu comunică destul. Fluxul de documente, probabil. Arta pierdută a semnalelor de fum, codul Morse, ştiinţa focurilor de pe Movila lui Burcel. Cum altfel să te înţelegi cu tehnocraţii, birocraţii şi autocraţii din tenis şi de oriunde?

Pavel şi Spîrlea, cei mai valoroşi jucători de tenis pe care i-am avut în ultimii 20 de ani, au comunicat destul cu racheta. Au făcut să existe şi să reziste acest sport în conştiinţa publicului românesc. Şi acum, normal, au fost daţi deoparte, ca nişte expaţi ce sînt. „Nu corespund cerinţelor!”. Nu stau destul în ţară. Deşi, dacă te gîndeşti bine, nici la începuturile carierelor lor,

nici mai tîrziu, n-au prea pălit pe la şcolile de tenis de la noi. Sînt produsele propriilor voinţe şi talente, modelate pe banii lor, de antrenori străini, în ţări străine. Aparţin tenisului nostru doar cu numele. Şi acum, din cauza fluxului de documente, nici atît. Nu e pierderea lor.