Steaua compromisului

Ilie Stan trebuie să producă „şocul” la o echipă traumatizată de avion. Schimbarea de gardă de la Steaua are o miză dublă: „şocul la echipă” şi „şocul şocurilor”, revenirea în Ghencea. Valoarea lui Ilie Stan ca antrenor este irelevantă, pe […]

Ilie Stan trebuie să producă „şocul” la o echipă traumatizată de avion. Schimbarea de gardă de la Steaua are o miză dublă: „şocul la echipă” şi „şocul şocurilor”, revenirea în Ghencea. Valoarea lui Ilie Stan ca antrenor este irelevantă, pe moment. De vreme ce echipa nu are nevoie deocamdată decît de puţină linişte. În acest sens, plecarea lui Mihai Stoica, personaj conflictual, care a atras în jurul roş-albaştrilor mai multă electricitate decît o instalaţie de nocturnă, ar putea reduce cantitatea de scîntei din atmosfera Stelei. Cît despre plecarea lui Levy, nu e foarte sigur că a venit cu adevărat. Nu există dovezi clare (episoade isterice, polemici, vînătăi) ale prezenţei sale. În comparaţie cu temperaturile paroxistice sub care se lucrează la Steaua, israelianul făcea figură de „omul fără însuşiri” şi, lucru suspect, fără febră halucinantă.

În afară de a fi dotat cu un porumbel butaforic (alias „Sfîntul Duh”), deasupra capului, cum îl vede finanţatorul, Ilie Stan are în palmares aproape nouă ani în tricoul stelist. Deţine un back-ground solid, aşadar, cunoaşte spiritul echipei, exigenţele publicului şi, mai ales, vorbeşte limba oficială a conducerii. O vorbeşte destul de bine, încît să-i prindă chiar şi nuanţele de potenţială glumă. Ca antrenor, a fost insuficient testat, iar victoria cu Oţelul nu garantează decît suspendarea temporară a negocierilor cu alţi candidaţi la post.

Cu puţină linişte şi ceva timp, antrenorul Ilie Stan ne-ar putea lămuri despre abilităţile şi intenţiile sale tactice. Deocamdată, trebuie să producă „şocul” asupra unei echipe deja traumatizate de traseele cu avionul. Nu e muncă deloc uşoară! Dar, faţă de alte nume caligrafiate cu trîmbiţa pe lista Stelei, Ilie Stan chiar n-are mare lucru de pierdut. Iar ăsta e un grad de libertate în plus şi un argument consistent, în caz de eventuale presiuni „live” de la lojă.

În cazul lui Anghel Iordănescu manager, anturajul lui prezintă mai mare importanţă decît trecutul stelist. Numirea fostului selecţioner poate însemna că e rost de un compromis cu Ministerul Apărării şi de o rezolvare a eternei dileme stat-privat în materie de terenuri, nocturne şi stadioane. Dus-întorsul pe arenele patriei e în stare să demobilizeze o echipă mai ceva decît orice adversar, oricît de versat, şi decît orice critică, de oriunde-ar veni ea. Dacă Steaua se întoarce în Ghencea, nu mai rămîn de rezolvat decît chestiunile curente: jocul slab, moralul oscilant, finanţatorul-antrenor şi tensiunile cu galeria. De serviciu! 

La urma urmei, campionatul e lung, grupa Stelei, contrar rezultatelor, rămîne lesnicioasă. Puţină linişte şi timp pentru purtat paltonul ar face adevărate minuni. Sau, în orice caz, s-ar dovedi mai eficiente decît pasărea nestatornică şi invizibilă care-i atîrnă lui Ilie Stan deasupra capului.