Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Cei vii

Timp de doi ani, Ghioane a fost ţintuit de memoria colectivă pe un pat de spital. Imaginea lui în echipament de joc s-a şters fulgerător după operaţia din Portugalia. I-a luat locul alt chip, mai alb decît cearşaful tras pînă […]

luni, 19 martie 2007, 7:03

Timp de doi ani, Ghioane a fost ţintuit de memoria colectivă pe un pat de spital. Imaginea lui în echipament de joc s-a şters fulgerător după operaţia din Portugalia. I-a luat locul alt chip, mai alb decît cearşaful tras pînă la bărbie, cu ochi în care mijeşte boala. Chipul contractat de dureri fără chip. Chipul întors către perete şi spre el însuşi, refuzîndu-se într-un spasm demn fotografiei, lumii şi vieţii aşa cum o ştim. Sau cum credem că o ştim.

Chipul acesta a emoţionat la vremea respectivă. După care a fost uitat, nu înainte de a fi izolat şi condamnat, după toate legile simţului comun. „E dus”, s-a spus atunci, şi dus fără întoarcere l-au crezut toţi.

Ghioane şi-a traversat infernul aşa cum se traversează neapărat orice infern: singur. Hăituit protector de salve de compătimire, dinspre prietenii din ţară, dinspre Surkis, tătucul de la Dinamo Kiev. Şi cam atît. Nu ştim prin ce a trecut, nu ştim cu ce s-a luptat, dar trebuie să fi fost o luptă grozavă. Pe lîngă ea, dopajul lui Mutu pare floare la ureche, iar nasul lui Chivu – un moft estetic. Căderea lui Ghioane a fost mai adîncă. Mult mai adîncă.

În cele din urmă, bolnavul s-a ridicat, la fel de abrupt precum se prăbuşise. A intrat pe teren, a înscris, a fost aplaudat şi a dat declaraţii după meci, de parcă nimic nu s-a întîmplat. „Şi-a regăsit forţa”, au comentat ziarele ucrainene. Dar revenirea lui nu e atît o demonstraţie de forţă, cît o demonstraţie de viaţă. O demonstraţie care nu doar emoţionează, ci sfidează de-a dreptul memoria colectivă. Iar răspunsul la sfidare e un soi de murmur jenat: cine ar fi crezut că-şi revine? Poate nici el însuşi.

Revenirea ne obligă să-i mutăm chipul de pe patul de spital pe fundalul colorat al tribunelor. Să-l recuperăm dintre cei pierduţi pe drum şi să-l numărăm printre cei care luptă. Şi mai mult de-atît: această întoarcere din tenebre e dovada supremă că lupta are rost, chiar dacă e mereu inegală, nedreaptă, nesfîrşită.

Nu ştim dacă Tibi a cîştigat sau nu, ştim doar că rămîne în joc. Şi asta e cel mai important. Şi în viaţă, şi în fotbal.

Comentarii (56)Adaugă comentariu

alexutu7 (3 comentarii)  •  20 martie 2007, 11:20

pt gaby
3, 5, 10, 17, 28, 34

aspe (2 comentarii)  •  20 martie 2007, 13:22

Foarte bun articol!
Felicitari draguto!

PAH (4 comentarii)  •  20 martie 2007, 16:03

Chapeau.

Maria Andrieş (1349 comentarii)  •  20 martie 2007, 18:19

Pt. Papagigli, de ce s-ar demoraliza Mutu si Chivu, pentru ca problemele lor sint mai putin grele decit cea a lui Ghioane?

Maria Andrieş (1349 comentarii)  •  20 martie 2007, 18:23

Pt. Robi, ai dreptate, uneori e un proba de eroism sa fii altfel.

Maria Andrieş (1349 comentarii)  •  20 martie 2007, 18:25

uuups, „o proba”, m-am obisnuit sa gindesc masculin.

Comentează