Borisovii all-exclusive

Capra vecinului de la ŢSKA are complexul Albă-ca-Zăpada

Înainte de a ne enerva definitiv pe domnul patron de la ŢSKA şi proasta lui părere despre români şi rromi, priviţi ansamblul! Cît de urît se vede din afară! Aşa ne vedem […]

Capra vecinului de la ŢSKA are complexul Albă-ca-Zăpada

Înainte de a ne enerva definitiv pe domnul patron de la ŢSKA şi proasta lui părere despre români şi rromi, priviţi ansamblul! Cît de urît se vede din afară! Aşa ne vedem şi noi, cînd vreun proeminent al ecranelor mici dă frîu liber isteriei.

Dimităr Borisov i-a insultat pe jucătorii Stelei, inclusiv pe cel bulgar, Iliev („era star cînd juca la ŢSKA”). I-a numit „tuciurii” (artificiu lingvistic ca să evite amenda) şi i-a invitat la strîns gunoaie. Adăugînd că doar la asta sînt buni românii. Îşi justifică ieşirea necontrolată spunînd că răspunde „atacurilor necontenite” din presa românească. Violenţa verbală naşte violenţă verbală.

Fie! Şi cel mai deştept cedează etc, etc. Dar e vorba de mai mult de-atît.

Cît de dizgraţios arată scena! Cu mult mai enervantă decît dacă s-ar petrece în ograda noastră. Pentru că Borisovi avem şi noi, nu există fotbal fără Borisovii lui,  fără Gigi Becalii lui: xenofobi, rasişti, extremişti. Înainte de a generaliza şi de a-l ridica pe domnul de la ŢSKA la gradul de „bulgarul tipic”, ar fi de observat unele lucruri. În primul rînd, că astfel de personaje apar, frecvent, în jurul fotbalului, suport ideal pentru simţiri de tot felul, de la cele mai înalte la cele mai joase. Trebuie să protejăm jocul de ei, într-un fel sau altul. Cu reguli, cu amenzi, cu ochii larg deschişi. Nu să-i condamnăm pe faţă şi să chicotim pe înfundate: „Păi, n-are dreptate?!”.

În al doilea rînd, e important ca aceşti Borisovi degrabă vărsători de insulte să nu fure prim-planul, deşi e uşor. E uşor să uităm cîte meciuri am văzut „la bulgari” şi să boicotăm, dintr-un orgoliu naţional prost înţeles, conservele, all-inclusive-ul şi alte bunuri din categoria: „ce-i al lor e al lor”. N-avem decît de pierdut dacă ne încăpăţînăm să credem altceva.

În al treilea rînd, aşa arată, exact ca şeful de la ŢSKA Sofia, cei care nu ştiu să piardă. Sau nu dispun de alte argumente în tradiţionalul război psihologic dinaintea meciurilor de fotbal: etnie, religie, rasă, orientare sexuală.

Cum ar fi să ne întrecem cu bulgarii în numărul de stadioane, nu de tomberoane? În numărul de titluri sau de finale europene? Cum ar fi să ne disputăm cu ei pe tema promovabilităţii la BAC? Sau pe nivelul de corupţie? Sau pe autostrăzi? Care-s mai frumoase, cu mai multe benzi, cu popasuri mai bine dotate? Ei tocmai s-au apucat de o autostradă înter Sofia şi graniţa cu grecii, care va avea tunel special pentru ţestoase, aşa cum se practică în Vest? Cînd o vor termina, Borisovul de serviciu va spune înaintea meciului: „Românii, ce popor nemilos! Îşi calcă ţestoasele cu maşina”.

Deocamdată, Borisov şi Becali se întrec pe un drum care nu duce nicăieri. În locul unei istorii a infamiei (sau, mai degrabă, în locul unui cerc istoric vicios), am putea avea cu bulgarii o vecinătate din care să iasă ceva bun. Dacă n-am sta să ne numărăm minoritarii şi lăţimea cefelor, dacă nu ne-am bate în castraveţi şi „mămălicicko”, cum se bat copiii cu săbii de lemn, am putea candida la găzduirea unui European de fotbal.