Băi de mulţime

Steaua în varianta Cluj seamănă cu „naţionala” în turneu la Piatra-Neamţ

Aproape 20.000 de oameni în tribune la meciul Stelei din Cluj nu sînt de neglijat. Nici pentru cele două echipe locale, nici pentru conducerea roş-albaştrilor. Steaua strînge mai mult […]

Steaua în varianta Cluj seamănă cu „naţionala” în turneu la Piatra-Neamţ

Aproape 20.000 de oameni în tribune la meciul Stelei din Cluj nu sînt de neglijat. Nici pentru cele două echipe locale, nici pentru conducerea roş-albaştrilor. Steaua strînge mai mult public în provincie decît în Bucureşti, aşa cum se întîmpla cu „naţionala”, acum cîţiva ani.

Supăraţi pe suporterii etern nemulţumiţi din Capitală, „tricolorii” au făcut turul arenelor din ţară: Constanţa, Timişoara, Piatra-Neamţ, Cluj. Ospitalitate locală, duşuri de mulţime la sosire, tribune oricînd mai pline şi mai entuziaste ca în Bucureşti. Doar că, în cazul unei echipe naţionale, astfel de turnee se încadrează în definiţie. Iar federalii, antrenorii şi jucătorii „naţionalei” au recunoscut, la vremea respectivă, că au o problemă cu fanii din Capitală.

„Nu mai merită să joci în Bucureşti, cei care au venit la meci au încurajat puţin «naţionala», au scandat mai multe împotriva lui Sandu, Dragomir sau Becali. Sîntem departe de lumea civilizată!”. Sînt vorbele şefului FRF, în septembrie 2009. Provincia, eterna terra nova! După cum se ştie, publicul din Piatra-Neamţ l-a dezamăgit pe Mircea Sandu. A reacţionat exact ca fanii bucureşteni. A aplaudat, s-a entuziasmat şi, în martie, la golul luxemburghez în poarta noastră, a huiduit. Aşa că „naţionala” s-a trezit de unde-a plecat: „departe de lumea civilizată”, vorba vine.

Dacă şefii Stelei speră că vor scăpa la Cluj de murmur critic în tribune, de galerii ostile şi de bannere incomode, s-ar putea să aibă surprize. Oricum, ei nu recunosc decît problema cu Ministerul, nu şi problema cu fanii din Capitală. Mutîndu-se din arenă în arenă, nu rezolvă nici una. Decît, eventual, pe cea a încasărilor din bilete.

Aproape 20.000 de clujeni în tribune reprezintă un scor extraordinar la un test de popularitate, dar nu un răspuns la o criză de identitate. Ca s-o rezolve criza asta, Steaua, la fel ca „naţionala”, trebuie să-şi găsească, întîi şi întîi, locul. Locul se ştie. Îl ştie şi nou-venitul Bourceanu: „Locul Stelei e în Ghencea, dar nu depinde de noi, jucătorii!”.

O rubrică de curiozităţi statistice într-un ziar britanic. Un cititor întreabă: „Ştiţi vreun jucător care să fi evoluat cu o echipă pe patru stadioane diferite la meciurile acasă?”. Îi răspunde redactorul „The Guardian”: da, au fost doi, la Shamrock Rovers. Clubul din Dublin, mare furnizor de jucători la „naţionala” Irlandei, a schimbat şase terenuri proprii, între 1987-2008. În 21 ani, adică, dintre care în primul au jucat cu tribunele goale, după boicotul fanilor. Pînă la urmă, Shamrock au fost preluaţi de o firmă de calculatoare, care le-a construit un stadion nou.

În patru săptămîni, Steaua a schimbat trei terenuri proprii. Urmează „Naţional Arena”. Şi, între etape, un teren cu nume familiar: Stadionul Armatei, din Sofia.