Patronul nimicului
Fără jucători, Craiova riscă să piardă şi locul din Liga a doua
Liga a doua va începe săptămîna viitoare, dar Universitatea deţine doar un vestiar pustiu. „Nu mai avem nici un jucător dintre cei 30 legitimaţi!”, a anunţat, pe un […]
Fără jucători, Craiova riscă să piardă şi locul din Liga a doua
Liga a doua va începe săptămîna viitoare, dar Universitatea deţine doar un vestiar pustiu. „Nu mai avem nici un jucător dintre cei 30 legitimaţi!”, a anunţat, pe un post TV, patronul nimicului, Adrian Mititelu. În două luni şi jumătate, echipa s-a evaporat complet. Ca şi cum n-ar fi existat niciodată.
„Toţi se vor întoarce, negreşit, în următoarele luni!”, a spus Mititelu. Cinism involuntar? Sau un soi de naivitate prost jucată?
Despre ipoteza cu revenirea jucătorilor, nici nu merită să discutăm. Altceva intrigă în coşmarul Craiovei: faptul că Mititelu nu pleacă. Nici acum, cînd echipa s-a destrămat ca un pumn de praf! Nici acum, cînd nu mai e nimic de tîrguit, doar de aşteptat banii dintr-un viitor transfer în străinătate al lui Prepeliţă! Nici acum, Mititelu nu simte imboldul oportun să se dea deoparte.
Nu e vorba de vină, de responsabilitate sau de alte insulte sofisticate. Dacă a avut intenţii bune legate de club (şi nu-i exclus să le fi avut!), cu ele e pavat drumul Craiovei spre nicăieri. Mititelu pare resemnat cu orice variantă (echipa să mai joace abia peste un an, să piardă şi locul în liga a doua), doar cu faptul că e depăşit de situaţie – nu. Pare chiar mulţumit de cum s-a descurcat, încurcîndu-i din nou pe juriştii din comisii: „Va fi o situaţie nemaiîntîlnită. Şi juridic e foarte dificilă!”. Sigur că lucrurile s-ar simplifica mult, dacă Adrian Mititelu s-ar da la o parte. Numai că nu vrea. E om de afaceri, a băgat bani, îi vrea înapoi. Probabil vrea să liciteze activele clubului. În Wall Street-ul lui de suflet, toate, dar absolut toate investiţiile se amortizează. Neapărat!
Mititelu aşteaptă. Nimic de pierdut. Cumva, s-a apropiat de idealul conducătorului român de club: patron-antrenor-jucător-scouter-suporter-reporter-arbitru-etc. Pentru echipă, istoria va reîncepe abia după ce va pleca actualul factotum. Şi aici nu trebuie să-i subestimăm cinismul sau naivitatea.
Cazul Craiovei se poate repeta. Cazul Timişoarei, cazul Unirii – la fel. Vestiare pustii sînt posibile oriunde soarta unui club ajunge să depindă de un singur personaj, de un binefăcător aparent dublat de un beneficiar rapace. La Universitatea şi la majoritatea echipelor româneşti, ar trebui schimbat nu un finanţator cu altul, ci un mod de organizare cu altul. Societate pe acţiuni, consiliu de administraţie, transparenţă financiară, mai mulţi oameni care bagă bani şi iau decizii. Pînă atunci, orice echipă, indiferent de tradiţie, de performanţe, de numărul de suporteri, se poate trezi aşa, ciopîrţită şi mototolită pînă încape într-un buzunar.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele