Zece motive bune pentru San Marino

Ce sîntem de fapt: o Franţă a sanmarinezilor sau un San Marino al francezilor? Cele 10 motive au fost prezentate în reuniunea Şcolii Federale de Antrenori, la retroproiector, în februarie 2010. Pe atunci, „naţionala” avea alte obiective, venea meciul cu […]

Ce sîntem de fapt: o Franţă a sanmarinezilor sau un San Marino al francezilor?

Cele 10 motive au fost prezentate în reuniunea Şcolii Federale de Antrenori, la retroproiector, în februarie 2010. Pe atunci, „naţionala” avea alte obiective, venea meciul cu Franţa, ce vremuri, nu? Prin urmare, materialul prezentat în plen se numeşte „10 motive bune ca să batem Franţa”. Dar, cu puţin efort de imaginaţie, poate fi adaptat, studiat şi asimilat pentru amicalul cu San Marino şi alte înfruntări viitoare: „1. Pentru că este o echipă cu mare nume şi tradiţie, dar în acest moment nu e atît de valoroasă!, 2. Pentru că asta vrem, 3. Pentru că lumea aşteaptă mult de la Franţa, iar jucătorii săi au demonstrat în prezent că nu ştiu să facă faţă acestei presiuni, 4. Pentru senzaţia aceea unică pe care o vom simţi la finalul partidei, 5. Pentru că e în joc mîndria noastră şi pentru că, după cum am jucat pînă acum, meritam mult mai mult, 6. Pentru că în viaţă ai rar ocazia unei mari victorii la Paris şi avem o mare şansă să facem acest lucru şi să fim primii în România, 7. Pentru că în faza defensivă lasă spaţii şi, cu încredere şi convingere, putem profita, 8. Pentru că sîntem foarte bine organizaţi şi e greu să joci împotriva noastră, 9. Pentru că în fotbal cel mai frumos lucru e să învingi, 10. Pentru ca peste mulţi ani, cînd nu vom mai juca, să putem spune cu mîndrie: «În noaptea aceea, la Paris, eram acolo!»”.

La data respectivă, selecţioner era Răzvan Lucescu, dar cele 10 motive redactate de el reprezintă o dare de seamă involuntară despre mentalitatea fotbalului nostru. Jumătate dintre ele se referă la adversar: mai mult numele de el, nu l-am bătut niciodată, dar acum e slăbit şi nu face faţă presiunii, e neglijent în apărare şi putem specula. Cît despre noi, sîntem „bine organizaţi” (dar mizăm pe contraatacuri), „merităm mai mult” (decît jucăm), „e greu să joci împotriva noastră” (adică nu ieşim la joc), sîntem outsideri, dar „e în joc mîndria noastră”, o victorie e de preferat înfrîngerii pentru că „e cel mai frumos lucru” blablabla etc. Pe scurt, merităm victoria pentru că „asta vrem” (motivul nr.2). A trecut un an şi jumătate de atunci, unele motive bazate pe jocul”naţionalei” s-au sublimat cu desăvîrşire. Dar lista nu e deloc rea pentru moral, deşi „să fim primii din România care etc” sună a provocare adresată caprei vecinului.

Probabil aşa gîndesc şi sanmarinezii, înaintea amicalului cu noi, doar că noi ne-am pus impresiile pe retroproiector. Ceea ce nu face din noi o echipă mare, ci mai degrabă un San Marino al Franţei pe care o vom întîlni în septembrie.

Pînă atunci, trebuie să ne pregătim într-un amical cu ultima clasată în topul FIFA. Rezultatul nu contează decît pentru statistici şi pentru „senzaţia aceea unică pe care o vom simţi la finalul partidei”. Şi trebuie să facem rost de alte zece motive mai bune, mai coerente şi, eventual, credibile, ca să batem Franţa. Să ne concentrăm mai puţin pe necazurile adversarului şi să le analizăm mai mult pe-ale noastre. „Pentru că asta vrem” nu ajunge, dacă alta putem.