Noi cînd facem curat?

Fără legi adecvate, fără voinţă politică, România rămîne neutră în războiul contra corupţiei din fotbal

Ofiţerii de la Crimă Organizată din Turcia au arestat 49 de oameni de fotbal. Dintre care trei preşedinţi de club. Dintre care unul este preşedintele […]

Fără legi adecvate, fără voinţă politică, România rămîne neutră în războiul contra corupţiei din fotbal

Ofiţerii de la Crimă Organizată din Turcia au arestat 49 de oameni de fotbal. Dintre care trei preşedinţi de club. Dintre care unul este preşedintele campioanei en-titre, Fenerbahce, şi prosper afacerist în construcţii.

Nu este primul şoc de acest fel în Turcia, s-au mai făcut arestări şi anul trecut („începe să se vadă tot aisbergul”, comenta BBC). Şi nici din fotbal. În şapte ţări (cu Turcia, opt), autorităţile au demarat salubrizarea  competiţiilor interne. La noi, ne putem lăuda doar cu tentative de acest fel. Comparînd cu ceea ce s-a întîmplat la polonezi, la italieni, la unguri, la greci şi, evident, la turci, sar în ochi slăbiciunile modelului românesc. De ce italienii l-au exclus pe Moggi pe viaţă din fotbal, iar inculpaţii din „Dosarul Transferurilor” spun bancuri la audieri?

În fotbalul nostru, nu numai că nu s-au anchetat, dar nici nu se discută despre meciuri „aranjate” pentru pariuri. Să fim imuni la boala asta? Puţin probabil. De ajuns, a ajuns şi la noi acest tip de infracţiune, dar ori n-a atins cote alarmante, ori n-avem resurse să-l anchetăm.

Turcii i-au arestat pe cei 49 pentru „fraude de peste 15.000 de euro”, printre altele.  Prejudiciul total din „Dosarul Transferurilor” este de 11,5 milioane de euro, dintre care 1,5 milioane prejudiciu la bugetul de stat. O sumă mult mai mare, totuşi nu suficient de mare încît să mobilizeze sistemul judiciar şi după ce dosarul ajunge în instanţă.

Nicăieri, în cele opt ţări care şi-au făcut curat în fotbal, iniţiativa nu a venit dinspre federaţii, ligi sau cluburi. Ci dinspre Guvern. A existat voinţă politică. Polonezii au riscat dezafilierea, schimbînd conducerea federaţiei în bloc. O măsură extremă, dar eficientă. Guvernul turc a aprobat în aprilie o lege care pedepseşte exact faptele care i-au adus lui Fener un titlu suspect: „complotul sub formă organizată, aranjamentele şi oferirea de prime pe căi subversive”. O lege suficient de clar formulată, încît să descurajeze dezbaterile infinite despre „premierea ca mită” şi „mita ca premiere”, în formă continuată sau nu. Turcii ar fi închis „Cazul Valiza” în doi timpi şi trei mişcări, pentru că au la îndemînă instrumentul legal. Cît despre Argeş, zonă seismică a arbitrajului (chiar aşa, să fie singura?), e suficient să menţionăm amploarea raidurilor poliţiştilor turci: în 12 provincii, la şase cluburi din prima ligă. Şi funcţiile celor urmăriţi: şefi de cluburi, şefi de mari cluburi, impresari, „legende” ale fotbalului, jucători, trezorieri, preşedinţi şi vicepreşedinţi.

Anchetaţii lor au interdicţie de a părăsi ţara, anchetaţii noştri se plimbă peste tot, mai puţin pe la tribunal, în zi de proces. În orice caz, doar personajele de rangul doi şi trei din Liga 1 ajung să defileze în cătuşe. După care suspecţii de serviciu sînt reabilitaţi discret, dar sigur şi reintegraţi în fotbal, în Parlamentul European şi în imaginarul colectiv.

„E o demonstraţie de forţă a unui stat poliţienesc. Să ne spună exact ce meciuri au investigat, ce dovezi au?”, s-a indignat acuzatul Aziz Yildirim, preşedintele lui Fener. La noi, fraza asta ar fi sunat, în rezumat, cam aşa: „Procurorii nu se pricep la fotbal. Mai întîi să ne arate dovezile, ca să ştim de ce anume sîntem nevinovaţi. Avem încredere în justiţia din România”.