Noul Dinamo, vechiul cash-flow

Din planurile şefilor lui Dinamo lipseşte ceva: gheaţa din frigiderul lui Andone

„În doi ani, Dinamo ar putea avea un stadion de 25.000 de locuri”. Anunţul datează din 2008. Nicolae Badea l-a repetat cu promptitudine în anii care au […]

Din planurile şefilor lui Dinamo lipseşte ceva: gheaţa din frigiderul lui Andone

„În doi ani, Dinamo ar putea avea un stadion de 25.000 de locuri”. Anunţul datează din 2008. Nicolae Badea l-a repetat cu promptitudine în anii care au urmat, pînă în zilele noastre, cînd s-au obţinut aprobările pentru demolarea arenei din Ştefan cel Mare. Cîteodată îţi vine să te-ntrebi în ce fel de ani calculează şefii de cluburi din Liga 1: ani plutonieni, mayaşi, ani-lumină, ani unu-ligieni?

În 2008, acum trei ani pămînteni, Badea vorbea despre un Parc Sportiv Dinamo, care să coste „undeva la 230-250 de milioane de euro”. „Ştim că asta îşi doresc oamenii!”. Singurul obstacol era de ordin imobiliar: concesionarea terenului pe care să fie ridicată piramida mayaşă fără pistă de atletism. Despre Parc vorbeşte şi acum preşedintele roş-albilor. Vorbeşte şi despre mutarea pe National Arena. E soluţia mai ieftină decît modernizarea stadionului din Ştefan cel Mare, care ar costa în jur de 20 de milioane de euro. Cu tot cu instalaţia de încălzire a gazonului, pe care FRF a declarat-o obligatorie din sezonul viitor.

Pînă cînd „new Dinamo” prinde pămînt sub tălpi şi curent în aripi, vechiul Dinamo („vechi”, adică „old”) îşi păstrează metehnele legate de cash-flow şi antrenori-flow. De fapt, meteahna, adică lipsa banilor. Andone a plecat, cu tot cu frigider, fără să mai aştepte dezgheţul congelatorului, prima de instalare şi salariile restante. A venit interimarul Liviu Ciobotariu, destul de zen. Pare determinat să trăiască momentul, în ciuda obiectivului – Europa League – şi a mail-urilor de la mari tehnicieni, care vin pe adresa clubului în cantităţi mai mari decît spam-ul!

„Nu mă deranjează că mi se caută înlocuitor, eu sînt cel ce-i pregăteşte pe jucători acum!”, spune Ciobi-san. Deranjul ar trebui să se producă undeva, pe treptele mai vizionare ale ierarhiei. Dar acolo, în loje, iluminarea se amînă din motive de telecomandă şi mercato. Banii din drepturile TV s-au împuţinat drastic, iar Torje ar trebui vîndut de vreo cinci-şase ori, via Cipru sau Cayman, ca să reprezinte o lovitură de piaţă, ca-n vremurile bune.

Fără falsă modestie şi cu reală nerăbdare, Nicolae Badea a sugerat că LPF ar trebui să scadă preţul drepturilor TV. Nu de alta, dar oamenii îşi doresc asta. „Sîntem români şi vrem să vedem fotbal românesc, dar depinde şi la ce preţ!”. Apoi a adăugat un paradox de colecţie: „Fotbalul nu poate progresa în anonimat!”. Adică nu poate fi bun, fără să-l vadă nimeni.
În doi ani unu-ligieni (faceţi dumneavoastră transformarea în ani pămînteni, la alegere), Dinamo va avea un parc sportiv, un stadion cu 25.000 de locuri şi gazon încălzit cu sute de şeminee miniaturale din teracotă care imită marmura. Va avea, de asemenea, un antrenor plătit, cu chakra contului deschisă în ziua de salariu. Oamenii care ţin cu Dinamo îşi doresc asta.

Acum, la mai puţin de o lună de începerea campionatului, staff-ul din Groapă aşteaptă banii din drepturile TV, ca să-l întoarcă din drum pe Andone şi să le dea „reject” marilor tehnicieni. Acum, Ciobotariu este cel ce-i pregăteşte pe jucători. Iar stadionul are 15.300 de locuri. În general, libere.