Intenţii bune, gherete rele

Biletele la meciul cu Argentina sînt accesibile doar ca preţ. Restul e diplomaţie Dacă Mircea Sandu ar fi fost om politic, nu doar prieten cu oamenii politici, ar fi aranjat în aşa fel încît ziua votului să coincidă cu ziua […]

Biletele la meciul cu Argentina sînt accesibile doar ca preţ. Restul e diplomaţie

Dacă Mircea Sandu ar fi fost om politic, nu doar prieten cu oamenii politici, ar fi aranjat în aşa fel încît ziua votului să coincidă cu ziua măririi pensiilor, alocaţiilor şi salariilor bugetarilor.

Fiind şeful FRF, s-a asigurat că acţiunea „fan-clubul tricolor” s-a lansat o dată cu acţiunea „bilete la meciul cu Argentina”. Astfel încît să fie clar pentru doritori că au şanse mai mari la un loc în tribune dacă plătesc taxa anuală de fan: 200 de RON. Dar, în fond, intenţiile sînt bune. Aşa se procedează peste tot în fotbalul civilizat. Există un nucleu organizat de „followeri”, fani care urmează echipa peste tot prin lume.

Intenţiile sînt bune şi în legătură cu preţurile biletelor. Au rămas aşa cum anunţase Mircea Sandu încă din martie. Doar că împărţirea publicului în „familia fotbalului” şi rudele ei nu mai e de actualitate. S-a ramificat ca o pădure de mangrove. Au apărut categorii noi: oameni obişnuiţi, pensionari, parlamentari. Oamenii obişnuiţi pot lua bilete (maximum două) on-line, de pe trei site-uri.

Pentru parlamentari, va fi deschisă o gheretă specială la Palatul Parlamentului. De ce doar la Parlament, de ce nu şi la Guvern, şi la Cotroceni? De ce doar bilete la meci, de ce nu şi zahăr, ulei, mălai low-cost? Probabil, federalii au intuit „pe surse” că, pe lîngă alte hobby-uri, ca politica şi agricultura, parlamentarii se pricep la fotbal. Ori n-au vrut să supere nici Opoziţia, nici Puterea, nici independenţii.

137 de senatori, 332 de deputaţi, adică 469 de bilete. Aproape cît să umple cele 40 de loje VIP de la „National Arena”. Intenţiile FRF sînt bune. O atenţie, o măslină, un scaun ergonomic pentru cei care votează bugete de infrastructură nu strică fotbalului. În al doilea rînd, parlamentarii ar avea o motivaţie în plus să vină la slujbă şi să asigure cvorum. Numai că, din iulie pînă în septembrie, în loc să stea la coadă la bilete, parlamentarii intră în vacanţă.

Gîndirea speculativă de tip federal nu s-a limitat la clasa conducătoare. Pensionarii (cei din Bucureşti?, cei din toată ţara?) sînt invitaţi la Primăria Capitalei, să cumpere bilete. Nu-i aşa că sună reconfortant asocierea „bilet la meci – Primărie”, „Primărie – bilet la meci”? Aproape ca un slogan de campanie: „Alege fotbal!”.

Intenţiile FRF sînt bune, dar nici una dintre ele nu se referă la copii. N-au drept de vot, aşa-i, dar în fotbalul civilizat intră la meci pe biletul părinţilor sau la preţ redus, de exemplu. Preţul accesibil nu înseamnă bilete accesibile marii mase a suporterilor. Ca să prindă un loc, oamenii obişnuiţi trebuie să achite taxa de fan-club, să iasă la pensie, să se mute la Bucureşti, să intre în politică şi, pentru mai multă siguranţă, să-şi descopere veri primari şi consilieri în „familia fotbalului”.
Cît despre amînarea unei etape de campionat, pentru o mai bună pregătire a amicalului, ca şi cum jucăm nu cu Argentina, ci în Copa America, să nu cîrtim! Măcar pe Messi şi compania îi vedem sigur la TV.