Pe cînd noi şi bulgarii?

Euro 2012 reprezintă şansa Poloniei şi a Ucrainei de a se moderniza Pentru a găzdui fotbal, e nevoie de mai mult decît de stadioane. Probabil polonezii şi ucrainenii şi-ar fi extins aeroporturile, ar fi construit autostrăzi şi reparat drumuri, ar […]

Euro 2012 reprezintă şansa Poloniei şi a Ucrainei de a se moderniza

Pentru a găzdui fotbal, e nevoie de mai mult decît de stadioane. Probabil polonezii şi ucrainenii şi-ar fi extins aeroporturile, ar fi construit autostrăzi şi reparat drumuri, ar fi ridicat şi renovat stadioane, chiar dacă nu organizau turneul final. Polonia obţinuse deja 67 de miliarde de euro, fonduri europene, din 2007 pînă în 2013, pentru investiţii în infrastructură.
Dar responsabilitatea în plus a grăbit procesul. Ceea ce ar fi realizat cele două ţări în 10-20 de ani fac în patru. Sau, mă rog, se străduiesc. Pînă la Euro, poate va mai rămîne vreo groapă de astupat, vreun drum de asfaltat, vreun perete de dat cu var, dar ansamblul arată mai bine, cred oficialii de la Nyon, decît Portugalia cu un an înainte de Euro 2004. Sau decît măsurile de securitate din Africa de Sud, cu cîteva luni înaintea Mondialului.

Sigur că ucrainenii se mişcă mai greoi, oligarhii din opoziţie şi cei de la putere îşi pun beţe-n roate unii altora şi lucrările la stadioane stagnează. Să le ceri şi transparenţă financiară ar fi culmea exigenţei. Sigur că polonezii au bătăi de cap cu securitatea pe stadioane şi în jurul lor, unde ultraşii din campionatul intern ameninţă să se dea în spectacol, în timpul Euro.
„N-am nici o îndoială că aventura Poloniei şi Ucrainei se va termina cu bine. Important e ceea ce rămîne după, moştenirea”, i-a liniştit pe organizatori, într-o conferinţă la Varşovia, secretarul general al UEFA, Gianni Infantino. Moştenirea în kilometri de drumuri, camere de hotel, terminaluri de aeroport, autobuze cu aer condiţionat, linii de metrou şi, mai ales, în turişti.

„Ne-am propus ca fanii care vin la meciuri să se întoarcă în oraşul nostru ca turişti şi să aducă bani la economia locală!”, spune primarul din Gdansk, Pawel Adamowicz.

Dacă ai oraş de arătat, cea mai bună reclamă e să construieşti un stadion de fotbal clasa „Elite”. Dacă n-ai oraş de arătat, cazul Doneţkului, dar vrei imagine, cazul lui Ahmetov, îţi faci rost de o arenă gen nava-mamă Enterprise.

Anul viitor, vom găzdui la Bucureşti finala Europa League. Un pas mic pînă la organizarea unui European în tandem cu vreo ţară vecină. Dar un pas mare pentru nervii bucureştenilor. Să presupunem că vom avea un stadion corespunzător, care să nu lase Capitala fără bani de strîns gunoiul de pe străzi. Urmează să ne batem capul cum să avem un oraş nu neapărat de arătat, cît un oraş în care să se poate circula. Ar fi păcat să piardă fanii prima repriză în trafic.