Nevoile Primăriei, apoi nevoile primare

Un primar vrea teren de fotbal pe deal. Iar dealul n-are nimic împotrivă

Finiş este numele unei comune din Bihor, devenită faimoasă în jurnalele de ştiri după ce primarul a decis construirea unui teren de fotbal în pantă. În jur […]

Un primar vrea teren de fotbal pe deal. Iar dealul n-are nimic împotrivă

Finiş este numele unei comune din Bihor, devenită faimoasă în jurnalele de ştiri după ce primarul a decis construirea unui teren de fotbal în pantă. În jur de 150.000 de euro costă proiectul şi panta e chiar pantă! Tribunele vor fi în deal, iar la poalele lor se va afla terenul, într-o rînă.

În spirit de fair-play, porţile se înclină simetric spre şoseaua din apropiere. Dacă o poartă era în vale şi una în deal, treceam drept favoriţi în returul cu Bosnia.

De ce a insistat primarul să aibă un t

eren de fotbal într-o comună fără canalizare şi, notează „Gândul.info”, fără electricitate într-unul din sate? Pentru că Primăria are echipă de fotbal, Cetate Finiş, care evoluează în divizia judeţeană. De ce are o comună echipă de fotbal înainte de a avea fose septice în gospodării şi apă curentă în şcoli? Maslow însuşi, psihologul american care a conceput „piramida” nevoilor umane, n-ar putea să explice. În comuna Finiş, „piramida” asta are la bază nevoile Primăriei, nu nevoile primare (aer, apă, hrană etc)!

Nevoia Primăriei de a construi un teren în pantă intră în aceeaşi categorie cu nevoia altor edili de a cocoţa patinoare cu gheaţă de plastic pe vîrful dealului sau de a planta săli de sport în sate fără şcoli. E un tipar, desigur. Un blestemat de tipar. Maslow i-ar zice „pattern”, popular i se spune „prostie” sau „nesimţire”. Sau ambele.

„Pînă acum, am jucat în altă parte, în fiecare duminică am închiriat un teren de fotbal!”, spune primarul Finişului, Ioan Man. Adaugă că, la un teren în pantă, tribunele sînt mai uşor de construit. Tactica însă va fi mai greu de compus în plan înclinat. Antrenorii vor trebui să ţină cont de cosinus de alfa, constanta gravitaţională şi coeficientul de frecare. Asta, dacă Primăria nu contestă cumva legea gravitaţiei la Curtea Constituţională.

Cei 3.693 de locuitori ai comunei „nu sînt foarte î

ncîntaţi”, au constatat reporterii Antenei 3. Drumurile au rămas „nereperate” după inundaţii. Nu au farmacie, beau apă de la izvor, din fîntîni (din cele cu apă potabilă) sau cişmele, aproape la fel ca la 1291, anul primei atestări istorice. Singura diferenţă e că acum au televiziune prin cablu şi un teren de fotbal în pantă. Îşi trimit copiii la grădiniţe şi şcoli cu grupul sanitar în curte, fără calculatoare, fără internet, fără telefon fix.

Copiii reprezintă un sfert din populaţia comunei. Nu ei au votat, ei sînt cei care cresc într-un loc unde Pălărierul şi Iepurele de Martie beau ceaiul la Primărie, iar Regina de Cupă stă la oficială şi veghează de sus, peste fotbalişti şi flamingi.

Finiş. Pînă şi numele! E prea tragicomic să fie adevărat: dealul caraghios, cu dreptunghiul de var şi porţile care stau să fugă. O Golgotă la scară românească.

Lucrările la teren au început în 2010, au fost întrerupte, reluate şi, conform graficului, vor fi terminate în 2012. Cînd veţi citi cronica primului meci pe un teren în pantă, să înclinaţi un pic ziarul sau ecranul computerului. În ce parte doriţi.