Fii căpitanul nostru!

Iată că unii „tricolori” îşi zdrelesc altfel nasul. Nu pun doar nările, pun osul. Asta e bruma de veste bună, conţinută de vestea rea a accidentării lui Chivu.

Vedeta Romei se numără printre puţinii „tricolori” care nu şi-au bătut joc […]

Iată că unii „tricolori” îşi zdrelesc altfel nasul. Nu pun doar nările, pun osul. Asta e bruma de veste bună, conţinută de vestea rea a accidentării lui Chivu.

Vedeta Romei se numără printre puţinii „tricolori” care nu şi-au bătut joc de ei, de şansele lor, de norocul care i-a scos la drumul mare al fotbalului. Drum presărat, cum se ştie, cu tot felul de capcane. Accidentarea de pe „Gerland” intră în seria capcanelor de maturitate. A probelor de caracter. A examenelor de voinţă. Nu e nici pe departe cea mai gravă din cariera fundaşului Romei. Dar e, fără îndoială, cea mai bărbătească. Chivu n-a călcat strîmb pe scări, n-a jucat fotbal-tenis pe ciment, în fine, n-a comis nici una dintre năzbîtiile de care a fost bănuit după ce şi-a rupt metatarsianul. De data asta, s-a rănit pe teren, într-o luptă feroce, cu un Lyon scos din minţi.

Nu se întîmplă prea des să curgă sînge în fotbal şi nu de fiecare dată curg la schimb rîuri de cerneală. Presa italiană, atît de cifrată în aprecieri, a suferit la rîndu-i o hemoragie de laude. Laude pentru jocul lui Chivu şi, mai ales, pentru că „şi-a ales seara cea mai importantă” să arate că e printre cei mai buni.

Asta nu înseamnă că românul s-a vorbit complice cu Fred ori s-a aruncat în cotul lui cum se aruncau dacii în suliţe. Nici pomeneală. Înseamnă că marii jucători nu ratează întîlnirea cu marile momente. Că există un complot curajos şi riscant între valoare şi timp, o urzeală delicată de pericole, care pe unii îi sufocă, iar pe alţii îi ridică în aerul tare al vîrfurilor.

Oasele lui Chivu sînt tot din cristale Swarowski, ar fi fost culmea să fie altfel. Omul se frînge uşor, că e om. Dar pe undeva, prin fundaşul Romei, trebuie să se afle unele structuri de beton armat. Structurile de rezistenţă mentală care lipsesc prin tradiţie din dotarea fotbaliştilor români.

În faţa Olandei, „naţionala” are nevoie de un Chivu sănătos, desigur. Dar are mai mare nevoie de un Chivu puternic. Are nevoie de un Chivu care rămîne cu moralul intact şi cînd are faţa zdrobită. De un Chivu jucînd pe durere, cu dinţii strînşi pînă în ultimul minut. De un erou pentru liniştea noastră. Capabil să sacrifice şi altceva decît cariera precoce sau orele de somn.